Mariana Rogoz Stratulat 
Soarele s-a ascuns
și ceața cade în valuri
peste orașul dintre vii.
Oamenii cetății
– suflete grăbite prin tăcerea timpului –
trec
pe aleile parcului.
Unii înfloresc, alții se vestejesc…
Toți
sunt îmbrăcați în coaja
copacilor.
Timpul le privește anotimpurile,
numărându-le frunzele,
umbrele…
E liniște în turla bisericii…
