Mariana Rogoz Stratulat 
Gânduri rătăcite pe-o șoaptă de vânt,
clipe uitate în trecutul nătâng
strigă și cheamă, mor și renasc
din piatră, din apă, din foc și din vreasc.
Retras – Sihastru – într-o lume obscură,
pașii ți-ascunzi în vechea Scriptură,
numeri lumina și-ntunericul greu.
Timpul coada și-o-nghite. Șarpe și zeu.
În sublimul plictis al Grădinii din Rai,
îngeri și sfinți rămași fără grai
culeg sori și stele aduse de iele.
Sihastrul adoarme pe-anotimp de nuiele.
