În seara de Ajun…

Lumina îmi pătrunde adânc în privire. Umbre difuze se agită în jurul meu, murmurând sunete stranii și foarte colorate.

Unde mă aflu?

Deschid ochii mari, ascult, miros. Sunt mută de uimire. Totul este nou, necunoscut, dar îmi place căldura emanată de fiecare umbră. Parcă plutesc într-un vis de păsări albe. E liniște și zbor. Un vis întrerupt de cineva care mă lovește o dată și încă o dată. Nu înțeleg de ce. Mă revolt și las țipătul să taie frigul unei dimineți geroase, anunțându-mi astfel intrarea în Mansarda Timpului.

De atunci, am trăit fel de fel de stări, de momente, de emoții, de sentimente.

Astăzi, când privesc în urmă, îmi amintesc cu drag de fiecare zâmbet sau lacrimă, de fiecare om care mi-a dăruit sau a primit ceva din frumusețea clipei, de minunile vieții ce mi s-au revelat la fiecare pas.

Ușa e deschisă pentru tine, iubite cititor, să intri pentru a-ți ostoi setea cu un cuvânt, să-ți bucuri ora cu un gând fugit din cochilia vreunui melc îndrăgostit, să-ți lași visele să devină realitate, iar realitatea zbor, să crești, și, odată cu tine, să cresc și eu.

Vino în MANSARDA TIMPULUI, rubrica din revista Literatura de azi, în care am primit onoarea să scriu, să trăim, să iubim, să fim!

***

În seara de Ajun…

Când se aude clopotul

în măruntaiele pământului,

ochii răsar în poemul păsării

cu aripi de vânt.

Din vară până în toamnă,

galbenul trimite mesaje

la curtea veșniciei,

păianjenii țes frunzele și valurile

pe linia orizontului.

Când am timp, ridic perdeaua

și deschid fereastra spre câmpia

unde fântâna

și-a pierdut stelele și mioarele.

Elfii și spiridușii

se odihnesc

în scorburi de copaci,

așteptând miezul nopții.

Pădurea,

îmbrăcată în odăjdii sfinte,

ascultă

corul îngerilor.

Un copil se strecoară tiptil-tiptil

în mansarda de mult uitată.

La pragul iernii oprește

o sanie.

Din ea coboară

ierburi de leac,

vâsc și file din calendar,

o stea, trei magi și niște păstori,

porumbei de zăpadă,

focuri vii

și nuci colorate.

Când se aude clopotul în inima cerului,

 portocalele zâmbesc  în bradul din copilărie.

(sursa foto: desktopwalls.net)