Resemnare

Ieri s-a spart un geam

de la fereastra încărunțită

prea devreme.

Lungi singurătăți

s-au repezit spre cheiul părăsit.

Fluturii scriau poeme-miresme pe pleoapele

mamei.

Legată de ponton,

agoniza o pasăre albă, strivită

de blesteme și de vreme.

Cine te-a trimis în pustiul sfinților?

Marea se frământa

alungându-și himerele reci

în cerul întunecat

și bătrân.

Sărutul tău va ajunge prea târziu

la mine.

Nu știam că soarele

își va răstigni lumina

pe crucea patimilor

mute.

Strivesc în palme răsăritul și toate iernile

aducătoare de lacrimi.

Resemnată și tristă, mi-arunc

umbra

în oglindă.

(sursa foto: pinterest.com)