Cu teamă pășești pe Marea Egee.
Sirenele te-nsoțesc prin liniștea
sării,
îți numără pașii și peștii
mirării.
Timpul te-nghite, țărâna te-adoarme
cu tămâie și flori,
cântec din sfere ispitește la răscruce de
nori.
Sub galactica ploaie de lacrimi și sânge,
Ouroborus și-nghite speranța,
lumina și-o plânge.
Cu teamă rostești un imn de
iubire.
Renaști din cenușă…
fir de fum firav,
subțire…