Mariana Rogoz Stratulat 
Soarele își varsă lumina în adâncimi de mare,
trezind corsarii și lebedele mute.
Miroase a comori, a sare,
a perle-albastre, încă nenăscute.
Un heruvim își scrie poemul destrămării
pe aripi ruginite, în farul părăsit.
Sirenele foșnesc molatic veșmintele chemării;
în ochiul veșniciei secundele-au murit.
Corabia-fantomă se-oprește-n portul mut;
pe țărmul disperării, o scoică a tăcut.
