Mariana Rogoz Stratulat 
Viața noastră – un amalgam
de întâmplări ciudate,
de răstigniri și învieri fardate
cu frumuseți de ieri și miei pascali
înjunghiați,
cu lumi necunoscute, monahale,
cu false libertăți și vorbe goale –
stă de veghe
în cimitirul alb,
de gheață,
smulgându-și de pe chip hidoase măști
de ceață.
Viața noastră – un vis,
un ideal, o dragoste, un drum,
crescute în palmele adolescenților
mirați
că inima le bate,
cum clopotul ce tânguie în zare,
cum valul izbește un țărm de mare,
cum morile de vânt macină-o supărare –
agonizează
rugându-se în șoapte,
în bobi și în povești cu zmei,
pentru părinții-umbre
și-ncătușații Prometei.
Viața noastră
– a mea, a ta, a universului întreg –
sărbătorește, fără ezitare,
o răsuflare și-o uitare.
