Mariana Rogoz Stratulat 
Ochii mei –
oglinzi
prin care au trecut
nefericiri mărunte,
pași fără destinație,
nopți albe și mirări
de ciute.
Știu
că, după ce am uitat să respir,
pădurea a plecat
să doarmă
în patul altor munți;
grădina cu zarzări
și-a tăiat pletele
și s-a retras
la schitul de la marginea
dorului.
Alți ochi
au izvorât din
așternutul poveștilor,
alte priviri
s-au aruncat
în nămeții îmbibați
de sângele morții.
Ți-am spus
și nu m-ai crezut
că vin
să înnoptez
în mărul din care muști…
