Mariana Rogoz Stratulat 
În cale se aprinde marea…
Pe ziduri se preling uitări…
Aș vrea să scriu, dar depărtarea
și vântul greu
îmi sting poveștile albastre,
în care
ne-am jucat
de-a Tu și Eu.
Se-alintă valul de țărmul zgribulit…
Puzderie de stele mi-ating clipa uimită…
Doar lacrima mai cântă
pe-obrajii împietriți;
un foc se-ncolăcește
pe-a timpului răcoare.
Am amețit…
… și luna-n piept mă doare…
