„În ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii
și veți fi ca niște Dumnezei,
cunoscând binele și răul”
(Facerea 3, 5)
…mă cheamă gândul disperat
pe apa vechiului păcat
să-ţi dărui mărul ne-nceput
în zorii care ne-au născut,
să-ţi cânt de dor şi de venit
în noaptea primului iubit,
să-ţi dau în bobi şi în ursită
când dragostea ne-a fost lovită
de stele negre, căzătoare,
de-a şarpelui verde licoare,
de aştri sugrumaţi de ură,
de-a ochiului grea uitătură
ce ne veghează cu tăcerea
şi ne prezice-n vis căderea.
(din volumul „Tăcerea fumegândului cuvânt”, ed. PIM, Iași, 2010)
(sursa foto: pinterest.com)