E prea târziu să uit

Încerc să uit cum se moare,

cum se scrie ultimul zbor,

cum treci ușor,

ca simplu muritor,

în amintirea vieții,

în frunze, în stele, în izvor..

Încerc să uit cum liniștea mă tace,

cum se așteaptă tremurând

căderea nopții,

cum vântul se rotește psalmi cântând,

cum am iubit un ochi,

o lacrimă, un gând.

Încerc să înțeleg de ce-am trăit

sub pleoape de-ntuneric,

în adevărul îngropat în lună,

în umbra de cenușă a timpului plângând,

în peștera uimirilor

ce îmi zâmbesc nătâng.

Pășesc încet pe stradă

prin frica nisipului curgând,

prin raze de răcoare,

prin câmpuri verzi vibrând.

E prea târziu să uit.

Toți vom pleca-n curând.

(sursa foto: pinterest.com)