Mariana Rogoz Stratulat 
Culorile se-amestecă,
se-aleargă pe sub poduri și troițe,
se-ncruntă câteodată,
când apa plânge cerul,
când zilele sfârșesc în dor de ametist.
Adeseori zâmbesc și-și tremură
lumina,
când zorii din cenușă
le-ating primăvara
și toamnele mulate pe rodii,
pe struguri și frunza veștejită
din obraz.
Culorile se nasc din ora adormită
în țintirimul trist,
din dragostea rănită
de vânători
și de fantome cu gheare ascuțite.
Culorile se-ncurcă în pașii penelului
sprințar,
în vortexul polar.
