Am ascultat vechi elegii
și adieri de ore,
captivă în rotirea pietrelor de moară,
cerșind o literă rămasă
în ochii serii,
în singurătatea ce mă înfășoară.
Din când în când,
îngenunchez printre cuvinte
să-mi țes povestea trecutului
din pleoape,
să-mi răvășesc aripile de aer,
s-adulmec pasul lui Iisus
pe ape.
În taină,
mi-am ars linia vieții,
cărările și horoscoapele,
departele, aproapele…