Mariana Rogoz Stratulat 
Când timpul ne privește
de dincolo de margini,
mai supraviețuim în ierburi,
în toamnele târzii,
în cântul vechi al serii,
în dimineți pustii.
Când valul mării geme
izbindu-se de țărm,
mai respirăm o oră
fugind prin veșnicii.
În liniștea tăcerii
ne scufundăm tristeți,
ne îngropăm iubirea
în maci și în scaieți.
Când smulgem amintirea
din ultimul cuvânt,
doar Dumnezeu mai plânge
pe trepte reci, de vânt.
