Mariana Rogoz Stratulat 
Ce aer sfânt!
Ce liniște cuminte
înflorește
pe dealuri, pe câmpii,
în albia copilăriei,
în cuibul primenit al inimii!
Aduc în dar o rugăciune
și pâinea-aburindă
a Iubirii
pe-altarul anotimpului rănit
cu flori de miozothis
și lacrimi din icoane
cu sfinți
și cu Iisus pe cruce răstignit.
Lumina Lumii
ne iartă de-ntuneric,
ne spală de nevoi,
ne umple ulciorul veșniciei
cu stele-abia născute,
cu clipe adormite,
c-un bob de grâu și-o frunză de trifoi.
În mare taină primim pocalul
ce ne tămăduiește de negura
din noi.
E dimineață
și soarele se-nchină la anotimpul
mirosind a ambră.
Respir binecuvântarea ce mi-ai dat.
Hristos a înviat!
