Mariana Rogoz Stratulat 
Aseară am aninat câțiva ochi
în nucul din grădină.
Priveau cu lăcomie viața și moartea mea.
Tăcerea din Scriptură
mi-a fost minciună și tortură,
am scris-o cu migală pe-o aripă de vultur,
pe glezna unui miel
și pe cărarea
din noaptea fără lună.
Fiecare cuvânt strălucește în epopeea din inel.
Mi-a fost greu să mă citesc
în femeile
ascunse în somnul din copac,
să mă desenez în urmele ce tac
sub nucul din grădină.
Ochii s-au întunecat ca o gravură veche
cu lumânare și colac.
Aseară am adormit în umbra mea străină.
