Mariana Rogoz Stratulat 
Toată noaptea vântul
s-a războit
cu umbrele timpului.
Străzile orașului suspinau
strivite
sub lava fierbinte a întunericului.
Stăteam în fața focului și despicam
în mii de culori
gândurile ce se revărsau
peste ruinele luminii.
Ne-am născut ca amintiri
și curgem
ca urme și uitare,
ca semne și izvoare…
Ne topim literă cu literă,
vibrând în ritmul unui dans
amețitor
– dansul focului de gheață.
Am ars ca menestrel al visului,
vom arde ca liniște a cuvântului…
În parcul pustiu
doar câțiva tăciuni mai fumegă.
Noi suntem încă vii.
Vântul spulberă resemnat cenușa
nemuririi.
