Marian DrăghiciMarian Drăghici
08.11.2015

Secvențe

3 secvenţe despre arta poetică

sau

biblia belgrad, eu şi moara lui take

 

memoriei lui Ioan Flora

1 (încălzirea vocii)

 

belgrad, bocancilor

belgrad, bocancilor în

belgrad, bocancilor în mers le-am spus

mă, păhăruţelor,

într-o bună zi  de iarnă

voi scrie în minte poemul

biblia belgrad, eu şi moara lui take.

 

e mult sub demnitatea

e mult sub demnitatea unui

e mult sub demnitatea unui poet să scrie (versuri?)

dar într-o bună zi de iarnă

voi trece cu vederea şi asta, voi scrie

ca unul născut, crescut

gard în gard cu moara grecului take,

vara cu heleşteu la scară,

iarna copăcel-copăcel la sanie cu clopoţel.

 

expropriat take

expropriat take murise

expropriat take murise îmbătrânit în resemnare şi scârbă,

însăşi moara lui take arse din temelii

în toamna lui 73.

luat cu amicii prin baruri, prin berării

uit complet de ea peste an,

dar acum e iarnă, a nins,

şi iarna după ninsoare

oriunde m-aş afla, chiar şi la belgrad

dimineaţa aud pufăind, păcănind prin zăpada

proaspăt căzută moara cu valţuri a grecului take.

 

2 (încălzirea vocii)

vâsc auriu al vieţii mele, putere de a bea

până la capăt acest pahar

în care a scuipat deja moartea,

în care moartea şi-a scuipat dintele

înainte de-a apuca să beau

păhăruţul până la fund.

 

într-un oraş de ţaţe balcanice (de ambe sexe)

nu-i mare lucru să descoperi într-o zi

în păhăruţul tău

un dinte de ţaţă balcanică

să-l dai de duşcă lucid, închizând puţin ochii

în timp ce asculţi, deşirând cu privirea din greu

flaneloasa ţaţă balcanică lătrătoare a toată făptura lui Dumnezeu.

vers după vers poem după poem

imprimate pe creier, în gând.

vorba lui mircea ciobanu: dacă scrii şi rescrii

în minte poezii

şi le tot spui pe de rost – ca mine acum –

porţiuni din scoarţă sunt arse, scurt-

­circuitate/ nici bălării nu mai cresc,

nici rămureaua de scaiete

nu se despoaie

în roua

lăuntrică.

la autopsie, în craniul tău se va găsi

(dacă se va găsi)

o moară mică neagră arsă din temelii.

belgradul fumegând.

biblia belgrad.

 

iubit auditoriu, mon semblable, mon frère,

dacă aveţi în faţa dumneavoastră

douăzeci de poeţi stând cuminţi laolaltă,

de fapt, nu aveţi douăzeci de poeţi stând cuminţi laolaltă,

sunt douăzeci de mori ale lui Take pufăind pe malul unui lac

în care copil am privit zilnic cerul –

până la o sete cu fum deasupra.

iar dacă lacul lipseşte,

e că l-a sorbit,

cu copil cu tot,

cerul.

 

3 (cucurigut*)

sunt

cocoşul

de tablă

de pe casă.

de pe o casă

veche din balcani.

atât de plat, de tăcut

sunt mormântul,

apocalipsa

vocilor plafonate mici,

a momiţelor de arici.

 

iarna, vara

pâlpâie în mine sfântul.

iarna, vara

scârţâi şi nici nu-mi pasă.

 

dar scrisul ăsta e maimuţa artei mele.

dar scrisul ăsta e maimuţa artei mele

bătrână oarbă şi grasă.

paranteză: atât de mult o iubesc,

o iubiserăm tu, eu

că fixaţia (mistică, altfel cum)

pentru biata, smintita maimuţă

îmi revelase strict existenţa lui Dumnezeu.

 

eh-eu!,

cât timp sunt cocoşul de tablă de pe casă

nu mi-e pic de urât

că puneţi voi şaua pe mine.

iama, vara scârţâi şi nici nu-mi pasă

iarna, vara scârţâi – şi-atât

de plat, de tăcut

aşa-mi vine câteodată pe toţi să vă

cucurigut cucurigut cucurigut

cucuri-gut

cucu-

ri-

gut!

*cucuri-gut, în traducere liberă din limba cocoşească, înseamnă bine-cuvintez, mai exact, bine-trâmbițez

 

Foto: Dumitru Ungureanu