Literatura de azi 
Acolo unde cred că ești
Acolo unde cred că ești
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.
Tot mai departe simți și taci
Adăugat la rest mereu
Și nu mai pot înainta
Decât pierzându-mă și eu.
Cum ninge, alb e orice drum
Și alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aș recunoaște-acum
Desperecheat și fără nimb.
Mi-e milă și să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Câtă părere-i în destin
Câtă greșeală-i împrejur.
Cu degete de frig adun
Ca sub un șal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mișcarea lui către argint.
Cum ninge, nu s-ar mai opri
Și fi-vor brazii îngrădiți
Acolo unde cred că ești
Printre barbari meteoriți.
În fiecare an aștept
Să ningă, să te pot vedea
Dacă privești, dacă asculți
Dacă mai înțelegi ceva
***
Aprilie
În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaştri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.
Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt că sunt.
Se face zi de mugure mărunt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.
Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre şi gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,
Şi-n mare taină puiul de lăcustă
Ciopleşte la vioara lui de lut.
***
Naivul răsplătind pe cel ce minte
Aceleași drumuri și aceleași ținte
Aceiași porumbei pe-un blid de linte
Naivul răsplătind pe cel ce minte.
Mi-e dor de tihnă și de lucruri sfinte
De-o lacrimă întreagă și fierbinte
De umilință și de rugăminte
Către duioase mume-morminte.
Dar duc povara câtorva cuvinte
Mi le atârn de gât cerând în minte
Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.
Constanța Buzea
