Eu n-am să uit c-aici am râs întâi

Am iubit de când mă știu

Cerul verii, străveziu,

Despletitele răchite,

Curcubeiele pe stânci

Ori pădurile adânci

Sub ger alb încremenite.

Mi-a fost drag pe bărăgane

Să văd fetele morgane

Ori pe crestele din munte

Joc de trăsnete rotunde,

Scurgerea cocorilor,

Semeția pinilor

Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,

Floare roșie pe gură

Și în inimă arsură,

În priviri zăpezi candide

Și-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat adesea

Tot ce gândurile țes:

Pe al filelor polei

Dansuri repezi, legănate,

De pe arcuri înstrunate

Săgetarea de idei …

Toată-această măreție

Ne-a fost dată din vecie …

(Am iubit)

***

Pământ împădurit, ne revedem

Din ce în ce mai rar lângă izvoare,

Dar spune-mi, nu îți sunt la fel de dragi

Sălbaticele păsări călătoare?

Peste străine așezări lumești

Duc câte-un fulg de-al tău, un cânt din tine,

Și mor cu tine-n inimile lor

Când le frâng zborul gloanțele haine.

Eu n-am să uit c-aici am râs întâi,

Că am strigat întâia-njurătură,

Că mă gustat din scorburi faguri dulci

Ori gustul lacrimii sărate-n gură,

Stângaci, iubind aici întâia oară,

Ți-am spus, când nu-i spusesem încă ei …

Tu mi-ai vegheat încovoiat asupră-mi

Întâii șovăielnici pași ai mei.