Literatura de azi 
Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.
Adânc și larg și-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre grație, spre tot, spre nesfârșire.
Și te iubesc cu zilnică iubire,
În pașnic fel, în zori, pe scăpătate
Și slobod, cum te lupți pentru dreptate,
Curat, așa cum fugi de lingușire.
Și te iubesc cu patima avută
În vechi dureri și cu credința care
Părea, cu sfinți copilărești, pierdută.
Și te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viața mea! Şi Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte și mai tare.
Elisabeth Browning, Sonetul XLIII
(traducere de Maria Banuş)
