Literatura de azi 
Moscova, 1886
Mi te-ai plâns adeseori că „nimeni nu te înţelege”. De asta nu s-au plâns nici măcar Goethe şi Newton. S-a plâns numai Hristos, dar El nu vorbea despre propria persoană, ci despre învățătura Sa… Toţi te înţeleg perfect… Dacă nici măcar tu nu te înţelegi, nu-i învinui pe ceilalţi.
Te asigur că, în calitate de frate şi apropiat al tău, te înţeleg şi din tot sufletul te compătimesc. Toate calităţile tale eu le cunosc foarte bine, le apreciez şi am cel mai adânc respect pentru ele. Eu, dacă vrei, ca dovadă că te înţeleg, pot să ţi le enumăr. După mine eşti bun, prea bun aş zice, mărinimos, nu eşti egoist, te împarţi până la ultimul bănuţ, sincer. Îţi sunt străine invidia şi ura, eşti ingenuu, îţi este milă de oameni şi animale, nu eşti meschin, nu eşti ranchiunos, ai încredere în semenii tăi. Ai fost înzestrat de sus cu ceva ce nu are toată lumea: ai talent. Acest talent te situează deasupra a milioane de oameni, deoarece la 2.000.000 de oameni le revine un pictor.
Talentul te situează mai presus: chiar dacă ai fi fost broască râioasă sau ţestoasă şi atunci te-ar fi respectat, pentru că talentului i se iartă totul. Ai un singur neajuns. De la el ţi se trag toate problemele. Defectul tău e lipsa totală de educaţie. Iartă-mă, desigur, dar veritas magis amicitiae (adevărul e mai presus de prietenie)… Ideea e că viaţa are propriile condiţii. Pentru a te simţi ca peştele în apă într-un mediu de intelectuali, pentru a nu fi străin în mijlocul lor şi să nu te apese, trebuie sa fii binecrescut. Talentul te-a adus în acest mediu , îi aparții, dar… te atrage în afara lui şi trebuie să balansezi între publicul cultural şi locuitorii de vis-à-vis. Îşi pune amprenta şi provenienţa din clasele de jos. E greu să o învingi, deosebit de greu.
Oamenii educaţi, în opinia mea, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
1. Ei respectă personalitatea umană, de aceea sunt întotdeauna indulgenți, blânzi, amabili, îngăduitori. Ei nu se răscoală din cauză că le lipseşte un ciocan sau pentru că au pierdut o bucată de gumă de ras; locuind cu cineva, ei nu fac din asta o favoare şi la plecare nu zic: „cu dumneavoastră e imposibil de trăit”. Ei iartă şi gălăgia şi frigul şi carnea arsă şi iuţimea şi prezenţa în locuinţa lor a persoanelor străine.
2. Nu sunt compătimitori numai cu cerşetorii şi pisicile. Ei suferă şi pentru ceea ce nu se poate vedea cu ochiul liber.
3. Ei respectă proprietatea altora şi de asta îşi plătesc datoriile.
4. Sunt curaţi la suflet şi le este frică de minciună ca de foc. Nu mint nici măcar în privinţa fleacurilor. Minciuna este jignitoare pentru cel ce o ascultă şi îi scade respectul faţă de cel care o spune. Ei nu pozează, se comportă pe stradă la fel ca acasă, nu aruncă cu praf în ochii celor mai mici… Nu sunt flecari şi nici indiscreţi atunci când nu li se cere. Din respect pentru urechile celorlalţi, ei adesea tac.
5. Ei nu se depreciază pentru a obţine compasiune şi ajutor de la ceilalţi. Nu cântă pe strunele altor suflete, pentru ca, drept răspuns, aceştia să ofteze şi să-i răsfețe. Ei nu spun: „pe mine nu mă înţelege nimeni!”
6. Nu sunt vanitoşi. Nu se lasă atraşi de strălucirea diamantelor false, nu ţin să cunoască celebrităţi, nu se entuziasmează de primul întâlnit la “Salon’e”. Nu caută să fie cunoscut în toate berăriile.
7. Dacă au talent, îl respectă. Pentru asta sunt gata să sacrifice liniştea, femeile, vinul, agitaţia.
8. Ei caută să-şi cultive simţul estetic. Nu pot să adoarmă îmbrăcați, nu admit ca peretele să aibă crăpături pline de ploşniţe, să respire aer murdar, sa pășească pe podeaua plină de scuipat şi nu se mulțumesc cu mâncarea pregătită la lampa de gaz. Ei încearcă să-şi înnobileze şi să-şi stăpânească instinctul sexual. În această privinţă, ei sunt educaţi şi deloc vulgari. Nu cer de la o femeie să li se dăruiască trupește, iar ei să miroasă a transpiraţie. Ei nu fac abuz de vodcă. Nu miros dulapurile, deoarece ştiu că nu sunt nişte porci. Ei beau doar când sunt liberi sau la ocazii alese, pentru că au nevoie de o minte sănătoasă într-un corp sănătos.
Şi încă multe altele. Așa sunt cei educaţi. Pentru a creşte mai sus de nivelul mediu, în care ai rămas prins, nu este de ajuns să citești numai din Pickwick şi să înveți pe de rost monologul lui Faust. Nu este de ajuns să pleci în Yakimanka, pentru ca peste o săptămână să fugi de acolo.
Aici este nevoie de muncă neîntreruptă, zi si noapte, să citeşti necontenit, să studiezi, de voinţă. Trebuie prețuită orice oră. Călătoriile în Yakimanka şi înapoi nu te vor ajuta. Trebuie să renunţi definitiv la modul tău de viaţă şi să coteşti brusc. Vino la noi, sparge sticla de rachiu şi apucă-te de citit. Măcar pe Turgheniev, pe care nu l-ai citit…”
Anton Cehov, scrisoare către fratele său Nicolai
(text selectat și redactat de Odilia Roșianu)
