Literatura de azi
Ne înconjoară izvoarele din toate părţile,
Ce lume păgână, ce lume de început e luni dimineaţa,
N-am fost, n-am trăit pană acum, nu ne-am ştiut,
Să ne grăbim,
Să plecăm, e luni.
Daca nu plecăm, se prăbuşesc drumurile peste noi,
Ne îneacă izvoarele,
Nu ne mai găsim unul pe altul
Prin turmele înspăimântate şi nebune.
În fiecare zi de luni tu porneşti înaintea mea.
***
Vineri, am călătorit peste nisipuri reci şi împietrite,
Care nu lăsau urme.
Am întâlnit în cale
Un adolescent cu un triunghi în mână,
Aplecat deasupra imperiului de nisip.
***
Câmpia mea fără clopote, fără schituri,
Fără porți, fără mituri,
Câmpia mea păgână, câmpia mea sfioasă,
Merg întruna, cât de mult mai am de mers,
La orizonturi numai voi fi acasă.
[…]
Ce departe ești,
Și ce tânăr trebuie sa rămân toată viața
Până să ajung, până să mor.
Ștefan Bănulescu*
* Poeme din perioada 1962-1964, trimise sub formă de scrisori (câte una pentru fiecare zi a săptămânii) către poeta Florenţa Albu. Au fost publicate în Opere (2005)
