Să te apuci de schi la 35 de ani

În iarna lui 2010, am trecut printr-o „încercare”. De mic mi-am dorit să schiez și, fiindcă nu s-a putut atunci, am început să iau și eu lecții de schi odată cu copiii noștri. Să te apuci de schi la 35 de ani, avînd o înălțime de 1.86 și vreo 90 de kilograme e, paradoxal, mult mai complicat decît să schiezi cînd ai trei ani și o voce subțirică.
În fine, norocul meu că luasem primele lecții cu instructorul: m-am rătăcit la un moment dat și am ajuns, singur, la o încrucișare de pîrtii pe care le contemplam năucit și cu groază. Mai tîrziu, am văzut pe hartă că două dintre ele erau marcate cu o culoare de avertisment: pîrtii de maximă dificultate.
Cea pe care am luat hotărîrea să cobor era atît de abruptă, încît îmi dădea un vertij. Pe lîngă mine zburau schiori profesioniști, la o viteză mai mare decît cea a lui James Bond jucat de Roger Moore. Oamenii zburau spre prăpastia aia, în timp ce eu, cu schiurile în picioare, mai mult îi auzeam decît îi vedeam. Atît de repede treceau pe lîngă mine, încît mi-a venit ideea să-mi scot schiurile și s-o iau cătinel, pe două picioare, pe munte-n jos. Am renunțat la primul impuls, al groazei, și am abordat situația „tehnic”. Ca să fac ceea ce mă învățase instructorul, adică să traversez diagonal pîrtia de la o margine la alta, în coborîre, era contraindicat pe o pîrtie atît de abruptă. Schiorii care veneau în mare viteză mă puteau lovi: nu și-ar fi putut închipui că un începător schiază acolo.
Așa că mi-am făcut cruce cu limba și am aplicat toate indicațiile instructorului pe un spațiu restrîns, în marginea pîrtiei, și implicit la o viteză mare. Pîrtia fiind abruptă, cînd simțeam că iau o viteză horror, „extindeam” spațiul. Cum în stînga mea era o altă prăpastie, numai în dreapta puteam să „cuceresc” spațiu pentru încetinire. Piciorul stîng devenea decisiv, fiindcă pe el trebuia să execut întoarcerea cealaltă, dinspre prăpastie spre pîrtie, la mare viteză. Dacă mi-ar fi clacat o singură dată, aș fi zburat cu tot cu schiuri în prăpastia din stînga, peste brazi.
Cu Dumnezeu sus și cu instructorul în minte, am ajuns jos cu bine, în timp ce Sfîntul Duh plutea pe deasupra crestelor și prăpăstiilor din munții Austriei, amestecat cu o ceață ușoară.

(sursa foto: gandul.info)