Să suferi ca Stallone

Generația noastră, a „decrețeilor”, a prins cei mai penibili ani ai ceaușismului: ultimii. TV, ioc, nici măcar meciurile Steaua-Dinamo sau desene animate nu se mai „dădeau”.
Tata a adus din străinătate un video și pe o casetă video am urmărit, fascinat, prin 1983, prima reclamă occidentală din viața mea: la o ciocolată Suchard.
Firește, juma’ de cartier venea la noi acasă, la etajul 3, să vedem filme: cu Stallone, cu Schwarzenegger, cu Bruce Lee.
A doua zi aplicam la școală ce văzusem pe casete și făceam ca avioanele, deveneam roboți și vorbeam „metalic”, ne dădeam picioare-n gură, fiindcă eram karatiști.
Curios, deși Tovarășul Ceaușescu apărea întruna la televizor, nu simțeam nevoia să-l imităm.
Decît să-l imiți pe clovnul ăsta, mai bine să suferi ca Stallone în jungla vietnameză din fundul clasei…

(sursa foto: nme.com)