Christian Crăciun 
În vremea noastră căutarea a sărăcit. Nu se mai caută, se cercetează. Idolatrizând căutarea, am făcut-o suspectă. Înstrăinare, rătăcire de sine, pierdere a autenticității, refuz al împărăției de dincolo sunt orfanele căutării.
⸭⸭⸭
Dacă spui că trăiești o epocă de după moartea adevărului (după ce au murit Dumnezeu, și, odată cu el, omul paricid), înseamnă, de fapt, moartea căutării. Căci și adevărul este treimic: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Dispărând coloana centrală a acestei treimi – Adevărul – se șterg, evident, și brațele laterale, calea/căutarea și viața, căci trăim, s-a observat de mult, o cultură a morții. Cel ce spune fraza de mai sus – EU – este în celălalt plan, făgăduitorul și adeveritorul prin moarte și înviere, al libertății căutării, al Sensului ei. Din cealaltă împărăție.
⸭⸭⸭
Căutarea este fără sfârșit și astăzi fără de sfârșitul nu mai are cotație la bursă. Imediatul urcă.
⸭⸭⸭
Căutarea este pre-vestită de țintă, are totdeauna îngerul înainte. Înaintare spre „un răsărit ce nu se mai termină” căutarea își poartă cu sine odihna.
⸭⸭⸭
Pelerinajul nu se face pe drum, se face în cosmos. Sau pe drum, în măsura în care acesta este înțeles ca o măsură a cosmosului. Înaintare, pelerinajul este, de fapt, ascensiune. Pelerinajul este instituirea verticalei. Adică a umanului, a privirii îndreptate în Sus. El camino interior. Spațiul nu este omogen, el este – poate – interiorul semnificant a ceva.
⸭⸭⸭
Privirea ca proiectare, aruncare în față. A privi înapoi este un oximoron și realmente o imposibilitate. Privirea descrie arcul de cerc în care se construiește fața noastră. Dacă privesc peste umăr, e pentru a vedea dacă mă urmează cineva. Tocmai în virtutea înaintării mele. Atacul pe la spate a fost dintotdeauna semnul lașității, ticăloșiei, murdăriei morale absolute. Tocmai pentru că în acea parte lipsește vederea apărătoare.
⸭⸭⸭
Căutarea ca act doar pentru sine este un fel de „culturism” existențial. Niște mușchi sculptați, dar care nu folosesc la nimic. Căutarea de dragul căutării e absurdă. Act gratuit, crimă fără pedeapsă. Bântuire între orizonturi.
⸭⸭⸭
Căutarea este permisiune și promisiune. Ți se promite dez-grănițuirea. Nu mai ai de plătit vamă. Făgăduință eternă, și valabilă, ținută, oricâte trădări s-au ivit pe parcurs.
⸭⸭⸭
Căutarea se face în singurătate, dar nu ești niciodată cu adevărat singur. Ai alături de tine o călăuză. Călăuza instituie pe dincolo, îți arată că există diferența, dar și golul care te desparte de celelalte trupuri. Dialectica orientală a plinului și golului este o dialectică a căutării, a completării și a completitudinii.
⸭⸭⸭
Lumină, ceață, noapte… cuvinte ale căutării.
⸭⸭⸭
Să te golești de tine, cum cere rugăciunea mai tuturor misticilor, pentru a deveni loc de căutare, liber.
⸭⸭⸭
Căutarea este, în esență, o hermeneutică. O descifrare continuă a semnelor pe care realitatea ni le transmite. Subliniez caracterul non-finit al acestui proces, producerea de sens nu se oprește niciodată, de la bing bang încoace. În progresie geometrică. Deci nici decriptarea nu se poate opri…
