Mariana Badea 
Motto: „Trebuie să înveți regulile jocului, iar apoi trebuie să joci mai bine decât oricine altcineva.”
Albert Einstein ((1879 – 1955)
Verbul „A TREBUI” are următoarele sensuri:
1) „A AVEA NEVOIE”
2) „A FI OBLIGATORIU SĂ, A FI NECESAR SĂ”
***
1) A TREBUI = A AVEA NEVOIE
Atunci când înseamnă „A AVEA NEVOIE”, verbul „A TREBUI” este precedat de un pronume în dativ şi urmat de subiect, care poate fi un obiect sau o fiinţă:
*ÎMI TREBUIE multe medicamente pentru pneumonie. (am nevoie de medicamente.)
*Îmi TREBUIE un prieten care să mă consoleze. (am nevoie de un prieten)
Forma de indicativ prezent „TREBUIE” rămâne invariabilă, indiferent dacă subiectul este la singular sau la plural, dacă este fiinţă sau lucru:
*Îi TREBUIE la şcoală o prietenă sinceră. (are nevoie de o prietenă)
*Ne TREBUIE două portocale şi trei mere pentru compot. (avem nevoie de două portocale şi trei mere)
Sunt greşite formulările: Îi trebuieşte o prietenă…/ Ne trebuiesc două portocale…
La modul indicativ, timpurile perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect şi viitor, verbul „A TREBUI” se acordă formal cu subiectul:
*Îmi trebuiră două geamantane pentru vacanţă.
*Mi-au trebuit două geamantane pentru vacanţă.
*Îmi trebuiseră două geamantane pentru vacanţă.
*Îmi vor trebui două geamantane pentru vacanţă.
***
2) A TREBUI = ESTE NECESAR SĂ, ESTE OBLIGATORIU SĂ
Pentru sensul „ESTE NECESAR SĂ, ESTE OBLIGATORIU SĂ”, verbul „A TREBUI” este urmat totdeauna de o propoziţie subiectivă introdusă prin conjuncţia „să”:
*Trebuie să mă duc la medic. (Este necesar să mă duc la medic.)
*Trebuie să pleci imediat. (Este obligatoriu să pleci imediat.)
Atunci când verbul „A TREBUI” este precedat de un subiect, acesta se raportează la predicatul din subordonată:
*Mihai trebuie să ajungă acasă. (Trebuie ca Mihai să ajungă acasă.)
*Noi trebuie să ne facem singuri temele. (Trebuie ca noi să ne facem singuri temele.)
La modul indicativ, timpurile perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect şi viitor, verbul „A TREBUI” se acordă formal cu subiectul:
*Ei trebuiră să răspundă în faţa doamnei directoare.
*Ei trebuiseră să răspundă în faţa doamnei directoare.
*Ei au trebuit să răspundă în faţa doamnei directoare.
*Ei vor trebui să răspundă în faţa doamnei directoare.
Uneori, verbul „A TREBUI” poate exista în propoziţii exclamative, cu sens poruncitor şi fără a fi urmat de propoziţie subiectivă, în special în cadrul unui dialog:
* – M-am gândit să-i cer scuze pentru atitudinea de ieri.
– Trebuie! (e obligatoriu să faci acest lucru)
***
3) În locuţiuni sau expresii colocviale, verbul „A TREBUI” poate avea următoarele sensuri:
„AŞA CUM SE CUVINE, AŞA CUM SE CADE”
* – Ioana nu s-a purtat cum trebuie cu părinţii şi cu bunicii.
„AŞA ŢI SE CUVINE, AŞA MERIŢI” – se foloseşte mai ales în dialog:
* – M-a dat afară de la ore…
– Aşa-ţi trebuie, dacă nu eşti atent!
