Mariana Badea 
În opinia mea, forma de masculin folosită excesiv pentru profesia unei femei confirmă principala trăsătură a românului: SNOBISMUL! Nu mai reacționează nimeni, deoarece chiar dascălii rostesc cu emfază: doamna director/ doamna inspector/ doamna profesor etc. După acest model, ar trebui să spunem și „doamna învățător”, „doamna secretar” sau, de ce nu, „doamna croitor”, „doamna muncitor” sau „doamna pianist” etc.?!
În Franța, Canada, Anglia, s-au format recent cuvinte noi pentru genul feminin ca să denumească profesii practicate de femei, pentru că forma respectivă nu era în lexic. Noi le desființăm și pe cele existente!!
Despre genul substantivelor:
*SUBSTANTIVE HETERONIME, la care genul masculin are formă total diferită de genul feminin: bărbat – femeie, băiat – fată, oaie – berbec, cocoș – găină;
*SUBSTANTIVE EPICENE, care au aceeași formă pentru a indica ambele sexe și reprezintă, în general, nume de animale (veveriță, elefant, fluture, cămilă), precum și substantive epicene care numesc profesii: pilot, chirurg, procuror.
*SUBSTANTIVE MOBILE: formează femininul de la masculin (director-directoare, profesor-profesoară) sau masculinul de la feminin (vulpe-vulpoi, rață-rățoi).
OPINII ALE UNOR LINGVIȘTI RENUMIȚI:
*GEORGE PRUTEANU (1947-2008), filolog de prestigiu, în celebra emisiune televizată „Doar o vorbă să-ți mai spun”, susținea ideea că dacă substantivul are formă de feminin, trebuie folosită: DOAMNA DIRECTOARE, DOAMNA PREȘEDINTĂ, DOAMNA DIRIGINTĂ etc. În alte situații, se conservă forma de masculin: DOAMNA MINISTRU, DOAMNA PREFECT etc., pentru că nu există variantă (normată) de feminin.
*DOAMNA RODICA ZAFIU, prof. dr. la Facultatea de Litere (Universitatea București), este de părere că folosirea formelor firești, impuse de uzul limbii, este indicată: DOAMNA DIRECTOARE, DOAMNA PROFESOARĂ etc. Domnia sa respinge categoric formulările care au câștigat teren și se aud tot mai des, ca „domnișoara student”! După acest model, putem spune „domnișoara mire”, în loc de „domnișoara mireasă”?!
*DOAMNA NARCISA FORĂSCU, prof. dr. la Facultatea de Litere (Universitatea București), consideră că – în adresare directă – se folosește formularea „Doamnă doctor, ați avut dreptate” sau „Doamna doctor Ionescu lipsește astăzi”. Dacă vorbești despre o persoană cu această profesie, poți spune colocvial: „Doctorița mea mi-a recomandat aspirină” (în niciun caz „doctoră”). Despre cuvintele „Profesor-profesoară”, afirmă: „Profesor, cu forma corespunzătoare profesoară, se folosește des și în adresarea curentă, dar întotdeauna precedată de apelativul Domnule sau Doamnă. (Adică nu te poți adresa cu profesore/ profesorule/ profesoaro!- n.n.). Când ne referim la titlul științific, se utilizează numai masculinul: „Ea este profesor emerit.” Nu este indicat să se spună: „Au venit astăzi două doamne profesori” sau „Avem o nouă diriginte.”
În concluzie, consider că atât timp cât în Dicționarele Academiei Române apar formele feminine ale termenilor care denumesc profesii, să le folosim! Dar, pe de altă parte, nu forțăm utilizarea formei feminine după ureche. De pildă, în DOOM-2, la termenul „procuror” nu este notată și varianta feminină „procuroare”, așadar nu folosim această formă, ci spunem doar „doamna procuror”.
