Mariana Badea MOTTO: „Fiecare zi ne învață ceva nou.” – Euripide (480-406 î.H.)
I. PREPOZIŢIILE DUPĂ/ DE PE
PREPOZIŢIA SIMPLĂ DUPĂ se confundă adesea cu prepoziţia compusă de pe, atunci când se indică locul sau ordinea unui substantiv/ pronume aflat ÎN SPATELE/ DINCOLO/ ÎN URMA altui cuvânt.
*Am pus cărțile DUPĂ birou. (în spatele biroului) NU: Am pus cărțile de pe birou.
*Mihai a intrat la examen DUPĂ mine. (în urma mea) NU: Mihai a intrat la examen de pe mine.
*Casa lui se află DUPĂ dealul acela. (dincolo de dealul) NU: Casa lui se află de pe dealul acela.
PREPOZIŢIA COMPUSĂ DE PE arată suprafaţa unui obiect.
*Ia-ţi caietul DE PE masă. NU: Ia-ți caietul după masă.
*Mi-a plăcut o vilă DE PE strada ta. NU: Mi-a plăcut o vilă după strada ta.
Se poate folosi, OPŢIONAL, atât forma DE PE, cât şi DUPĂ în construcţia: copie DUPĂ / DE PE original. Deci, se poate spune:
*Tabloul acesta este o copie DUPĂ un original/ o copie DE PE un original.
*Vreau o copie DUPĂ diploma de licență/ o copie DE PE diploma de licență.
II. PREPOZIŢIA SIMPLĂ DE urmează după substantive care se referă la materialul din care este făcut un obiect. În acest caz, nu se scrie prepoziția „din”:
*Am cumpărat mănuşi DE piele. NU: Am cumpărat mănuși din piele.
*Mi-a plăcut o haină DE stofă. NU: Mi-a plăcut o haină din stofă.
*Am primit cadou un pulover DE lână. NU: Am primit cadou un pulover din lână.
*Cățelul are o cușcă DE lemn. NU: Cățelul are o cușcă din lemn.
După numeralele cardinale mai mari sau egale cu douăzeci se scrie și se pronunță – obligatoriu – prepoziția „DE”:
*Au venit astăzi la școală treizeci DE elevi. NU: Au venit astăzi la școală treizeci elevi.
*Semestrul I durează treizeci și șapte DE săptămâni. NU: Semestrul I durează treizeci și șapte săptămâni.
*Dicționarul costă o sută patruzeci DE lei. NU: Dicționarul costă o sută patruzeci lei. EXCEPȚIE!
DOOM-3: „După numeralele mai mici de douăzeci se recomandă ca substantivele să urmeze direct: Spleen se scrie cu doi e.; dar se pot și lega cu prepoziția de: Urmează doi de re. A luat doi de zece.
După numeralele egale cu sau mai mari de douăzeci, substantivele la care se referă trebuie precedate de prepoziția de: 1.500 de cazuri noi; nu: 1.500 cazuri noi (cum apare uneori mai ales în limbajul administrativ)”. (DOOM-3, pag.170)
III. VERBE CARE IMPUN ANUMITE PREPOZIŢII
După verbele A-ŞI AMINTI, A SE OCUPA, A SE INTERESA, A SE CONVINGE URMEAZĂ PREPOZIŢIA DE ŞI NU despre sau cu:
*Şi-a amintit DE mine. (NU: despre mine);
*Se ocupă DE copii. (NU: despre copii);
*Nu se interesează DE nimic. (NU: despre nimic);
*Te-ai convins DE răutatea oamenilor? (NU: despre răutatea)
Verbul A SUFERI cere prepoziţia DE şi nicidecum prepoziţia cu.
*Suferă DE rinichi. (NU: cu rinichii),
*A suferit DE ficat. (NU: cu ficatul)
