Lia FaurLia Faur
17.10.2015

Ia ziarul, neamule!

Să facem un scurt exercițiu de imaginație: ne aflăm în Bucureștiul geros al anului 1924, prin februarie, dimineața. Pe stradă oamenii calcă repede și apăsat din cauza frigului care le îngheață obrazul. Gulerul ridicat îi face să pară detectivi grăbiți în urmărirea propriilor pași. Printre bărbați și femei, un grup de copii se împrăștie, strigând prea tare pentru vârsta lor, pe mai multe voci : Adevărul, ia Adevărul!, Dimineața, ia Dimineața! Cele două cotidiene erau consacrate, cu orientare de centru-stânga, alături de Universul, un ziar recunoscut, de centru-dreapta, cu un tiraj mediu de 100.000 de exemplare zilnic. Dar vocile continuă să țipe, nu se știe exact dacă de frig sau de bucurie : Dimineața Copiilor! Dimineața Copiilor! ”Detectivii” se opresc pentru un moment și privesc neîncrezători spre copii, aproape smulgându-le ziarele din mână. Apăruse o nouă publicație sub conducerea lui Nicolae Batzaria și Teodor Castrișanu, doi scriitori pentru copii. Revista este destul de generoasă, are 16 pagini, copertă colorată din care două pagini, de asemenea în culori. Între filele sale – fabule, poezii, povestiri, un roman semnat Moș Nae (pseudonimul lui N. Batzaria) și câte o ilustrație pe fiecare pagină, realizată de Marin Iordache (mai târziu Marin Iorda). Pare o revistă destinată copiilor, dar ea va fi citită mai întâi de părinți, în timp ce-și dau ghionturi și zâmbesc. Constantin Mille, directorul ziarelor Adevărul și Dimineața realizase un trust de presă, incluzând printre altele și publicația destinată copiilor. Oamenii mari își aminteau că și ei au fost cândva oameni mici, și un alt exemplu de souvenirs d’enfance al aceluiași an sunt cele două matineuri săptămânale, dedicate copiilor din Brăila, odată cu deschiderea întâiului teatru din oraș. Prin 1934 Marin Iorda, pasionat şi el de teatru, înfiinţează la Braşov Teatrul pentru copii.

318x425


Dar să revenim la revista deja înghețată din mâna mică a unui Lică, Tică, Niță, Mișu sau Nicușor. Aproape de mijloc are o pagină care te face să te ții de burtă! Vânzătorii de ziare își epuizează exemplarele și se retrag în colțul unei tarabe unde se vând castane prăjite. Aerul e puțin mai blând, iar dom’ Nae nu e zgârcit și pregătește în fiecare dimineață o pungă plină pentru cei cinci pici. Unul scoate din buzunarul lărgit o Dimineața Copiilor și toți dau năvală peste el, gata să-l trântească de mașinăria înroșită a lui dom’ Nae. Copiii se uită la poze, apoi altul începe să citească și este ascultat în liniște, cu sprâncenele ridicate.

Așa va fi de acum în fiecare dimineață. La pagina cu banda desenată va apărea, de a doua zi, Haplea, personajul inventat grafic de Marin Iorda, iar aventurile lui vor rămâne în memoria colectivă a poporului român. Cei ca mine își amintesc de familia lui Haplea, de soția sa, Frosa, și de copiii Hăplina și Hăplișor, de vecinii Prostilă și Tănase. Apoi urmează isprăvile acestui român autentic când intră în scenă măgarul, vaca, ochelarii, iar Haplea devine pe rând judecător, doctor, negustor etc. Se naște, astfel, o tipologie caricaturizată a românului care pare prost, dar nu e, ”trăgându-şi seva direct din Caragiale, Haplea este prototipul românului obişnuit, în egală măsură naiv şi «dăştept», fraier şi şmecher, fricos şi curajos”[1]

descărcare

Cât despre cartea de vizită a lui Haplea, Marin Iorda, într-un fel nașul său, lămurește:

„Haplea e, după cum îl arată numele…, un Haplea. Cam ce ar putea însemna acest cuvânt? Că omul este un prost, un nerod şi un lesne încrezător. E… şi nu prea e aşa. Fiindcă Haplea nu e un nerod de rând, nici un prost sadea. De multe ori, dacă înţelege anapoda unele lucruri, nu-i de vină el, ci acei cu care trebuie să stea de vorbă. Şi când înţelege pe dos anumite vorbe sau întâmplări, vina n`o poartă mintea lui, pe care nu i-o bănuiesc prea săracă, ci tocmai o isteţime neaşteptată, ce-l face să se ducă cu gândul mai departe decât ceilalţi muritori. Şi cu toate acestea, uneori, este uluitor de simplu în ce face şi ce spune. Şi simplitatea lui porneşte din aceea că are un suflet neasemuit de bun şi de cinstit. Încrezător în oameni, în gândurile şi sufletele lor, el nu le pune la îndoială nici vorbele. […] Cinstit în gânduri şi fapte, el nu-i crede nici pe ceilalţi oameni răi sau vicleni”[2].

haplea-de-mos-nae-n-batzaria-1971-p59338-01

Foto: https://www.google.ro/search?q=revista+copiilor&es_sm=93&source=

[1] Dodo Niță într-un articol intitulat: „Dimineaţa Copiilor” – povestea inedită a unei reviste primordiale,
http://adevarul.ro/news/adevarul-125-ani/dimineata-copiilor-povestea-inedita-reviste-primordiale-1_51e539dcc7b855ff5643f250/index.html.

[2] Apud Dodo Niță, ibid.

540 cititori