Visând

Visam. Visam, așteptând să învie,
Ca-n fiece an, primăvara trandafirie,
Primăvara mea, Fecioară sfioasă, cu ochi de verde și soare,
Cu cheia nesfârșitei speranțe agățată la gât,
Să-mi curme din suflet madrigalurile de ierni și ninsoare.

Visam. Visam, așteptând să mă cheme
Glasul livezii, tresărindu-mi sangvin prin poeme,
Cu foșnetul viu, bătând viața din moarte,
Cu zodia ei netrecută, ciuntind fildeșul de singurătate.

Visam. Visam, așa, preț de câteva seri bune,
Clocotind din peniță focul unui ultim tăciune;
Cine știe din ce versuri și cântece primăvara stă gata să iasă?
Cine știe ce semn așteaptă ca să îmi intre în casă?

Visam, iar pe pagina crudă,
Luna, uitată trează, a început deodată să râdă…