Alina Neagoe 
Băi, mierlo, termină cu suferința asta mascată în dulcegării melodioase,
De parcă eu nu-ți știu straiele negre și ciocul de ceară,
Pe mine nu mă păcălești,
Nu mă duci cu viersu-ți,
Ai uitat? Îți cunosc povestea, noi am vorbit odată aceeași limbă,
Nu-mi mai invada diminețile primăverii cu nostalgiile tale pe care nu sunt obligat să le înțeleg,
Taci, taci și demonstrează-mi cu câtă ușurință putem depăși firescul,
Taci, să uit că nu pot transforma epilogul într-un zbor,
Taci, taci și lasă-mă să nu știu că e primăvara a 39-a, cea de după iarna a 39-a, cea de dinaintea verii a 39-a,
Nu fi inutilă, nu fi banală,
Primăvara asta fii doar…perfectă!
………………………………………………………….
Apropo, băi, mierlo, când ai fluierat ultima dată într-o biserică?
Ascultă sfatul meu, aici cânți degeaba, sau nu știi că singurătatea are și plural?!…
