Mimesis

Iadul ce mi se pregătea
Zâmbea răbdător
De sub aripa stângă
A guguştiucului de mătase,
Aciuat pe cea mai înaltă creangă
A primului măr înflorit
Din primăvara mea.

– Gu-gu-ştiuc! Gu-gu-ştiuc!
Trâmbița apoteotic
Sfârşitul,
Cu glas frenetic de naiv început;
„Nimic nou sub soare”
Între lucirea nepătrunsă a celei dintâi clipe
Şi noaptea din urmă a ultimei veri.

Ce păsări frumoase mi-au furat vederea!
Câte culori nomade mi-au locuit albul!
Câte miresme amețitoare mi-au otrăvit auzul!
Câte ceruri am lăsat opace
În Opera mea de Artă
Din care nu lipseşte Nimic
Decât Totul.

În imagine: pictură de Vasili Tsenov (sursa foto: largogallery.com)