De chihlimbar

Lacrima mea prețioasă

Ce-nviorează amintirea chipului tău

Ursit pe veci a-mi fi drag mie,

Baiț păstrător de icoane vechi,

Sub care prind a-nvia ochii stinşilor sfinți,

A izvorât dintru-nceput de pământ

Din ochi de Dumnezeu, la plecarea omului?

Dumnezeiasca trudă creatoare de viață

Conservată-ntr-o lacrimă

Precum o aripă, mai ieri vie,

Într-o clopotniță de chihlimbar;

Eva, Eva…!

Şi-am trăit cu sudalma norodului

În vine…

Dar tu, cel pentru care

Am rugat toamna să înflorească mugurii grădinii

Şi-am lăsat bobocii cruzi să lucească rece sub brumă,

Tu, veşnic nevinovatule, de ce ai plecat?

Făuritorule de chihlimbar…

(sursa foto: RoAstrolog.com)