Cel mai frumos cântec

Ce puțini au rămas pașii mei!
Pașii unui călător oarecare, într-un veac de fiere și cremene,
Unul dintre cei mulți care nu au știut marginile pământului , nu au putut muntele și nu au crezut.
Din multimea neamurilor Tale,
Mărturie fac,
Chiar dacă nu sunt împărat, n-am primit toiag și nu-nfloresc foc viu pe ram,
Aș vrea să-nțelegi și să crezi:
Iubirea nu cântă din văzduhuri albe ori din suflete gemene,
Iubirea cântă dintr-o rană,
Nu poartă niciodată haine de gală,
Pereche nu-și face nicicând o altă iubire,
Ci, de 70 de ori câte 7,
Cântând, în locuri pustii, la răscruci de drumuri, pe mări și pe ape,
Durerile si mâhnirile-alungă.
Liman lin, cântă, iubirea mea,
Cel mai frumos cântec:
Nădejdea ta!