Alina Neagoe 
Ce frumoase au fost mamele noastre!
Privirea cu tâlc, cu iz de cimilitură, ne-ndemna la mers drept,
De-a pururi icoană Mariei, gura pioasă strângea durerea și grija, zâmbind curat, simțindu-și, și-n lipsă, pruncul la piept.
Ce frumoase sunt mamele noastre!
Cu tinerețea pierdută sub necesare luciri de oțel,
Virtute blândă, născut-au lumea din lapte, miere și fier.
Mamă! Oază de dor, mângâiere pentru rănile omului viu.
Mamă!Strigăt în noapte, izbăvire, locuind moartea și negrul pustiu.
Ce frumoase au fost mamele noastre!
Tighelind cu părul lor de-abanos sufletul alb al copilului dat,
Purtându-l pe brațe, mărturie dau Tatălui pentru tot ce-au lucrat,
Pentru tot ce-au croit din ce au primit, pentru zilele în care au plâns și-au răbdat,
Pentru sufletul meu, pentru sufletul tău, în care, azi, strălucește un pom înflorit, doar de tine, mamă, brodat!
