Canibalism

Canibalism – consumarea de către unele popoare şi triburi a cărnii de om.
Groaznic, dar de marcat evoluția omului care, în prezent se hrăneşte cu nostalgii, neputințe, frici, căutări din doi în doi, ierburi şi flori rupte fără milă de parcă le-ar putea fi absorbită mina crudă şi veselia culorii întrerupte, nefericirea altora sau chiar propria nefericire, cei mai înalți munți, cele mai albastre mări, multi pomi, zile inutile cărate cu lăcomie în bagaje dezordonate, sentimente, viori și vise ;
Într-un cuvânt: evoluție.

Sub aburii reci ai  dimineții de toamnă,
Un ins, ființă superioară,
Strângea cu putere pumnii şi număra, fără grabă şi durere, picăturile de sânge care curgeau  zdrobite;
În pumnul stâng prinsese, cu mult efort, Ura, tânără, veşnic tânără şi în putere,
Abia reuşea să îi stăpânească în palmă zvâcnirile asurzitoare,
Pe care şi le asmuțea ca pe un mecanism straniu de autoapărare
Împotriva tuturor.

În pumnul drept prinsese, fără niciun efort, Dragostea, veşnică victimă, trăind în regim de supraviețuire, cu hipnotizantul şi nerealistul ei mers stelar, alunecoasă, paliativă, de o universalitate desuetă, fără zvâc, păşind mereu în urma tuturor, sinucigaşă…
Cu un aer eroic, insul se lăuda pustiului dimprejur
Că îşi sacrificase dimineața pentru a salva omenirea de Ură şi pentru a curma suferința Dragostei …

Cu un efort aproape supraomenesc m-am repezit asupra insului
Şi i-am dat două palme fireşti peste fața înmărmurită în efortul cruzimii,
Astfel încât am salvat într-un ultim moment întreaga omenire.
-Ce faci, omule? Eşti nebun?
Cât pe-aci să ne ucizi,
Dacă nu ne-am iubi sau urî într-atât ,
Ne-am fi mâncat între noi…

(sursa foto: fluentmarkets.com)