Omul și pomul

Care este asemănarea dintre om și pom în iudaism? Răspunsul îl aflăm din câteva versete biblice, din Mișna și din Zohar, precum și din interpretarea lor. Este un aspect care deține o importanță specială în cadrul cinei din seara de ajun de TU biȘvat (15 ale lunii Șvat din calendarul ebraic), Anul Nou al Pomilor. Luna ebraică Șvat corespunde parțial unor părți din lunile ianuarie și februarie din calendarul gregorian.

În anul 2006, acest aspect a fost studiat și prezentat de rabinul, care este și profesor universitar, Hillel Henri Bakis, în volumul în limba franceză, cu porțiuni în limba ebraică, Ketamar yifrach: Etudes et Haggadah pour Tou BiChevat, coutume sepharade (Să înflorești ca un palmier: studii și Hagada pentru 15 Șvat, după tradiția sefardă). Mențiunea autorului, susținută de fragmente din literatura cabalistică și cea hasidică, este că această masă tradițională (Seder) include aspecte cabalistice și aspecte care paralelizează între om și pom. El arată că, după diferite tradiții, TU biȘvat este o dată favorabilă rugăciunilor, fiindcă perfecțiunea ciclului anual al pomului este în curs de a veni, însă potențialul este deja venit. Celebrarea cinei de Seder TU biȘvat poate fi considerată o comoară eficace și un moment propice pentru rugăciunea personală. Citându-l pe rabinul admor Nachman din Braslav, întemeietorul hasidismului de Breslav, profesorul Bakis se referă la câteva tipuri de rugăciune personală, reflectând dorințele omului respectiv. De exemplu: dorința unei tinere de a-și găsi un soț potrivit și a unui tânăr de a-și găsi o soție potrivită; dorința unor oameni fără copii de a avea copii; dorința cuiva de a câștiga suficient pentru a se putea întreține; dorința unui fost infractor de a i se ierta păcatele, exprimându-și regretul pentru ele; dorința unui tânăr de a deveni bun cunoscător al Torei; dorința unui evreu ca Mashiach (Mesia) să vină cât mai repede, chiar acum… Observăm deci un aspect interesant. Anul Nou al Pomilor, sărbătoare care are un conținut agricol, legată de Eretz–Yisrael (Țara lui Israel) și preluată de curentul ideologic sionist, căpătând și un caracter laic național, are și un caracter profund religios. Deci o reunire între aspectul colectiv și aspectul individual, între identitate și credință personală. Unele elemente cabalistice menționate la cina de Seder TU biȘvat sunt paralele cu elemente cabalistice prezente la cina de Seder Pesah (Paștele evreiesc) și se afirmă că vor primi răspunsul în cadrul acesteia din urmă.

În limba română a scris în acest sens regretatul rabin hasid Menachem Gutman (1902-1988) din Iași, ulterior stabilit la Ierusalim. El s-a referit la un element interesant atribuit întemeietorului hasidismului, Rabi Israel Bal Șem Tov (BeȘT), care atunci când pleca să se roage în mod izolat, individual, se retrăgea într-o pădure. Era iarna, de anul nou al pomilor, 15 Șvat. Copacii din pădure erau desfrunziți, pe lângă faptul că nu erau pomi fructiferi. Dar prin rugăciunea lui Rabi Israel Bal Șem Tov, iarna se transforma în vară, iar copacii în pomi care făceau fructe, precum cele din vechiul Eretz–Yisrael.

Raportul pom-om apare chiar din ideea rugăciunii personale. Așa cum un agricultor care însămânța un pom se ruga pentru roadele acestuia în viitor, când va crește – cel care nu avea copii se ruga să-i aibă, iar atunci când îi avea, se ruga pentru creșterea lor, reușita lor în viață. De asemenea, în privința găsirii perechii, a soțului sau soției. Se poate vorbi despre comparația pomului izolat și a pomilor dintr-o livadă, cu situația omului izolat și a omului într-o familie. De asemenea, se poate vorbi despre o comparație între pomul care nu dă roade și omul păcătos – după cum se poate vorbi despre comparația între omul corect, bun, cinstit – care regretă orice greșeală pe care a făcut-o și a redevenit om corect după ce a fost ajutat să iasă din greșeală – și pomul care a reînceput să dea roade după ce a fost îngrijit bine, așa cum se cuvenea. Poziția pomului în câmp sau în livadă este comparabilă cu cea a omului în pustietate sau în familie. Omul și pomul.

Câteva poezii sinagogale (pyutim) cântate de evreii sefarzi nord-africani la cina de Seder TU biȘvat reflectă acest dualism între rugăciunea colectivă însoțită de speranța mesianică și rugăciunea individuală însoțită de speranța fiecărui om de îndeplinire a dorințelor lui personale, precum și paralelismul între om și pom. Găsim asemenea poezii sinagogale în cartea profesorului Bakis. Am ales una dintre ele și am tradus-o în versuri. Această poezie, însoțită de melodie, este recitată de evreii de origine nord-africană nu numai de Anul Nou al Pomilor, ci și cu alte ocazii. Ea exprimă speranța mesianică și dragostea omului față de Dumnezeu. Prima strofă, în două versuri, este și refren. Rima ei este între aceste două versuri. Urmează trei strofe, care pot fi împărțite fiecare în câte patru versuri, rimând între ele, fie toate patru, fie perechi-perechi. Ultima strofă este reluarea celei dintâi, cu unele cezuri în ultimul vers, pentru a accentua speranța mesianică. Titlul, în limba ebraică, este Habibi Yah Habibi (Dragul meu Dumnezeu, Dragul meu). Deși este vorba despre revenirea mesianică în Țara lui Israel și la Ierusalim, cuvântul Ierusalim (Yerushalayim) nu apare: el este înlocuit cu: Tzyon (Sion), Yir Kodsheinu (Orașul nostru Sfânt), Yir Habirah (Orașul Capitală). În unele cuvinte, precum și în versificarea lui se simte influența arabă. Observăm și personificarea lui Dumnezeu.

Dragul meu Dumnezeu, dragul meu

Traducere versificată de: Lucian-Zeev Herșcovici

Dragul meu drag, milostivul Dumnezeu cel drept,
Îl va trimite pe Mesia, pe care îl aștept.

Părinte milostiv, ascultă glasul nostru spus în cânt,
Trimite-l pe fiul lui David, fă a noastră vrere
Și salvează-ne, adă-ne în Sion, orașul nostru sfânt
Și în el vom stăpâni cu putere.

Acolo, în capitală, ne vom aduna
Și reînnoirea va suna în glas de cântec;
Și acolo vom aprinde din nou candelabrul, Menora,
În casa Ta, în Templul Tău, în cântec.

Vezi suferința lui Israel, al Tău popor,
Adă-i înapoi, în ale lor hotare
Și atunci vei vedea cum Te pomenesc, cu dor,
De trei ori pe an, la sărbătoare.

Dragul meu drag, milostivul Dumnezeu cel drept,
Îl va trimite pe Mesia… pe care… îl aștept.