Cei patru fii ai lui Israel

Printre aspectele ideii unității poporului lui Israel, Hagada de Pesah (= Povestirea ieșirii lui Israel din Egipt, citită în prima seară de Pesah – în afara Ereț-Israelului în primele două seri de Pesah) prezintă cazul celor patru fii, care vin să participe la cina festivă de Seder. Cei patru fii apar ca frații care vin acasă pentru celebrarea sărbătorii, simbolizând unitatea familiei: cu toții, respectiv toată familia, stau la cină, șed alături în jurul mesei. Faptul pare a fi comparabil cu cele patru plante binecuvântate de Sucot: fructul arborelui frumos, frunza de palmier, crenguțele de mirt, crenguțele de salcie. În privința datării Hagadei, observăm fraza aramiy oved aviy (= arameul vrea să-l piardă pe tatăl meu), care amintește de perioada în care Yakov (Iacob) a muncit în casa lui Lavan (Laban Arameul) în Aram-Naharayym și dorința lui Lavan de a-l face pe Yakov să-și piardă identitatea, să dispară. Cu alte cuvinte, faraonul a fost mai puțin rău decât Lavan: el a vrut să-i distrugă numai pe copiii de parte bărbătească, dar Lavan a vrut să șteargă tot neamul lui Israel. Deci, Egiptul și robia egipteană au fost mai puțin rele decât robia în Siria: aluzie la raportul față de Regatul Ptolemaic vizavi de rivalul acestuia, Regatul Seleucid.
Cine sunt cei patru fii care vin acasă și discută cu tatăl lor, care organizează cina festivă în seara din ajunul sărbătorii? Textul ne lasă să înțelegem că ar fi cu adevărat patru frați, diferiți între ei. Oameni care și-au ales căi diferite în viață. Unul este chakham, respectiv învățat în Tora; al doilea este rașa, respectiv păcătos, care s-a îndepărtat nu numai de studiul Torei, ci și de respectarea poruncilor ei, deși le cunoaște; al treilea este tham, respectiv neînvățat în Tora; al patrulea este atât de neînvățat și necunoscător, încât este un om simplu, care nici măcar nu știe să întrebe ce este și ce reprezintă ceremonialul mesei festive. În privința primilor trei, fiecare întreabă asupra ceremoniei în felul său. Învățatul în Tora, înțeleptul, întreabă ce înseamnă mărturiile, legile și judecățile poruncite de Dumnezeu, iar tatăl trebuie să-l învețe tradițiile sărbătorii de Pesah. Păcătosul întreabă ce e cu aceste obiceiuri pentru cei ai casei, dar nu pentru el, fiindcă el le respinge, deși le cunoaște. Tatăl îi răspunde că este mulțumirea față de Dumnezeu pentru că l-a salvat, dar că dacă acest fiu ar fi fost atunci printre evrei, n-ar fi fost eliberat din robie. Atunci când cel de-al treilea întreabă ce este, tatăl îi răspunde că e pentru că Dumnezeu ne-a scos din Egipt, din robie. Celui de al patrulea, tatăl îi deschide ușa și îi spune că a fost o minune făcută de Dumnezeu, ieșirea din Egipt și salvarea lui Israel. Dar toți patru trebuie să șadă laolaltă, alături de părintele lor: pentru el, toți sunt fiii lui, toți trebuie să audă și să cunoască povestirea ieșirii lui Israel din Egipt, din casa robiei, decisă și organizată de Dumnezeu însuși. Conform celor spuse în Hagada, fiecare evreu trebuie să considere că nu strămoșii lui au ieșit din Egipt, ci el însuși a ieșit din Egipt.
Interpretări ulterioare au făcut referiri la această povestire, care are caracterul unei exemplificări (mașal). Ar fi vorba de cele patru categorii ale poporului lui Israel: învățații în Tora care respectă poruncile ei în totalitate, deși chiar și învățatului în Tora trebuie să i se explice semnificația ceremonialului de Seder; evreii care s-au îndepărtat de studiul Torei și nu mai respectă legile ei, preferând alte legi; evreii neînvățați în Tora; oamenii simpli. Altă explicație datează din perioada modernizării, a îndepărtării deliberate de iudaism a unei părți dintre evrei în secolul al XIX-lea și se referă la patru generații. Conform ei, chakham este evreul tradițional, credincios, care trăiește în mediul lui, de care este atașat, și care învață Tora pentru a cunoaște și a respecta cele 613 porunci ale ei. Rașa este fiul său, cel care inițial a primit o educație evreiască tradițională, a învățat Tora, dar ulterior a părăsit-o, preferând alt mod de viață, fără să respecte poruncile Torei și tradiția. Cel de-al treilea este fiul fiului: el n-a învățat Tora, dar cunoaște ceva, extrem de puțin, din tradiție, aflată de la bunicul său: despre Seder Pesah știe din vizitele făcute împreună cu tatăl său la bunic. Cel de al patrulea este fiul celui de al treilea și nepotul celui de al doilea. În cea de a patra generație, bătrânul învățat în Tora nu mai este în viață. Strănepotul lui nu a văzut Seder Pesah nici la tatăl lui, nici la bunicul lui, tatăl fiind necunoscător, iar bunicul necredincios. De aceea, el nici măcar nu știe să pună o întrebare…
Nu vreau să analizez povestirea celor patru frați și interpretările ei în acest cadru. M-am gândit doar s-o traduc în limba română într-o formă versificată. Cred că pe calea aceasta va fi mai cunoscută și… fiecare o va înțelege în felul lui.

Povestea celor patru fii ai lui Israel
(traducere versificată de: Lucian-Zeev Herșcovici)

Binecuvântat fie Domnul, Binecuvântat fie El,
Binecuvântat fiindcă a dat Tora lui Israel.
Tora vorbește către patru fii,
Care în seara aceasta de Pesah sunt aci.
Unul în slova Torei este învățat.
Al doilea, păcătosul, de Tora s-a depărtat,
Al treilea nu cunoaște Tora, legea ei,
Al patrulea nici nu știe să întrebe ce-i.

Cel învățat oare ce-o întreba
Când masa pregătită va vedea?
„Ce sunt aceste mărturii și legi,
Pe care Domnul ți-a cerut să le-nțelegi?”
Să-i spui că „El a poruncit așa.
E Pesah, totul este clar în Halaha,
Și după jertfă, ca în orice an,
Urmează cina și «Afikoman»”.

Cel păcătos oare ce-o întreba,
Când masa pregătită va vedea?
„Ce-aveți nevoie de această slujbă și această masă,
Care-i atât de ceremonioasă?”
Ce-aveți nevoie voi, nu el.
Din rândul vostru a ieșit acest mișel,
Ceea ce e principal a refuzat
Și dintre voi el a plecat.
Răspunde-i ca să-i strepezească dinții,
Poate i s-o trezi lumina minții:
„E pentru că Domnul m-a scos din Egipt, din robie,
El libertatea mi-a dat mie”.
Gândește-te că libertatea ție Dumnezeu ți-a dat,
Iar el, de ar fi fost acolo, n-ar fi fost eliberat.

Cel care nu cunoaște Tora, legea ei,
Va întreba mirat: „Dar asta ce-i?”
Răspunde-i limpede, ca să-nțeleagă, clar să-i fie:
„Cu mâna Lui puternică mă scoase Domnul din robie”.

Ce faci cu cel ce nici nu știe să întrebe ce-i?
Deschide-i ușa, cheamă-l, spune-i: „Hei,
Ascultă fiul meu, învață,
Azi este ziua-n care am ieșit cu viață,
Fiindcă Domnul Dumnezeu m-a liberat, El m-a salvat,
Din Egipt, din casa robiei, în care m-am aflat”.