Péter Demény
Catren de János Pilinszky
Cuiele dorm în nisipul înghețat.
Nopți îmbibate de singurătatea afișelor.
Ai lăsat lumina aprinsă pe coridor.
Azi îmi vor vărsa sîngele.
***
M-am tot gîndit ce pot oferi cititorilor înainte de Crăciun. M-am oprit la Pilinszky pentru că nu gîngurește și nu vorbește vrute și nevrute. Poezia e despre misterul credinței sau al dragostei. Și despre Iisus, pentru că despre ce altceva ar fi acele cui care dorm?
În traducerea lui Andrei Dósa se văd neajunsurile limbii române. Fraza maghiară concisă devine prozaică în românește, ceea ce nu poate ajuta un poet ca Pilinszky, crescut de mătușile lui care au fost maici ale Domnului și au spus numai ceea ce a trebuit spus cu adevărat. Versul cu afișele e mult mai concentrat, mai poetic. ”Nopți în apa singurătății” mai curînd, dar așa, desigur, se pierde urbanitatea.
Apoi: ne plîngem de multe ori că avem numai un singur trecut în maghiară, dar faptul că prezentul funcționează și ca viitor e un cîștig extraordinar. ”Îmi vor vărsa sîngele” este un prezent fără echivoc, în timp ce ”ma ontják véremet” este un prezent cu două valențe. Sîngele este și/sau va fi vărsat.
Oricum, îi doresc fiecărui om să nu fie singur nici de Crăciun, nici de Revelion, nici în Anul Nou!
***
Pilinszky János
Négysoros
Alvó szegek a jéghideg homokban.
Plakátmagányban ázó éjjelek.
Égve hagytad a folyosón a villanyt.
Ma ontják véremet.
***
Ne legyen magányos
Sokat tűnődtem, mit lehetne így karácsony előtt. Pilinszkyt találtam, mert nem gügyög, nem beszél összevissza. A versben arról a rejtélyről van szó, ami a hit vagy a szerelem, ami akár Jézus is lehet, hiszen mi egyébről szólnának azok az alvó szegek?
Nem problémátlan, mert nagyon szép. És arról a vágyról beszél, melyet minden magányos ember érez. Miért mentél el? Bele fogok halni a hiányodba.
Azt kívánom, senki ne legyen magányos. Sem huszonnegyedike estéjén, sem december 31-én, sem az újévben.
