Simona PredaSimona Preda
26.03.2019

Imagini, vise, bazaconii

(Actul I ): Pământul și Marea își dădeau replica:

– Aleg dragostea. În fiecare moment, în fiecare situație, a spus Bărbatul-Castel. Dragostea este răspunsul la toate întrebările mele. Și ale tale. Și ale…și a făcut un semn discret cu capul către povara din spatele lui. Și la cele nespuse. Tac. Iert. Iubesc. Nu murim când murim, ci murim când nu mai iubim. Când nu ne mai bucurăm că ne vedem unul pe celălalt, în ceasul acela am murit.

– Și cu cei care nu ne iubesc? Cu ei ce facem? Îi iubim oricum? a zâmbit ironic Femeia-Corabie.

– Port în suflet pe toți și în spate un castel, a continuat cu privirea către ea. Mă rog pentru toată lumea. Nu am timp să urăsc, sunt prea ocupat să iubesc. În rugăciune poți iubi pe oricine, oricând, oricât de mult.

Sunt aici, vezi-mă, apleacă-te, ajută-mă să mă ridic și ia-mă cu tine. Nu-s nici monstru, nici copil, nici păpușă, nici plăsmuire. Sunt doar ochi. Voi sta agățat de rochia ta, de tine, îți zâmbesc când mă cauți cu privirea…O, de când te-am așteptat, cât de mult te-am visat, ce fericit sunt că mă privești. Când toți trăiau, eu mă gândeam la tine. Știam că ai să vii într-un târziu. Ia-mă! …Cum, nu mă auzi? De ce nu mă auzi? Nu mă vezi? …dar te-am visat, te-am așteptat….de ce treci, de ce pleci?

Fă pași fără să pășești, privește ca și cum lumea ar fi invizibilă. Aceasta ar fi iubirea – să zbori spre un tainic cer. Rumi visa, Rumi nu privea eunuci la televizor… Șiruri emasculate cu nuri, coruri triste cu lăute.

 

Omul fără cap merge noaptea pe străduțe. Omul fără cap urcă și coboară trepte pe lângă casa ta. Omul fără cap n-are privire s-o țină către cer. Omul fără cap caută iubire. Omul fără cap fură pălării de prin cuiere. Dacă îl prinzi, bate din palme și râde. Tu, ferește-te, Salomee, omul fără cap îți șoptește numele.

Nici când am crescut nu am văzut frunza care îmi era picior și aripă. Germinam ca o boabă de fasole care târa un bot de dinozaur. Îmi flutura o pelerină, picioarele mele dansau. Ia ascultă, auzi zâmbetul meu? Ia-te după mine…

 

Nu-i așa că sunt frumoasă? Am un gât ca de prințesă. Și trei cuie să mă ție, ca să tot fiu admirată…Leagă-te cu frânghia de mine și privește ochiul meu rotund. Un tăciune și-un cărbune, cine e mai tristă-n lume?

 

(fragmente din albumul „Imagini, vise, bazaconii”, desene Cristian Pepino, text Simona Preda, UNATC PRESS, 2018)

89 cititori