Péter Demény
George Topîrceanu
Catrene
– Fragment –
Musafiri la mine-acasă,
Fără să-i poftesc vreodată,
Am un șoarec, doi păianjeni
Și, din cînd în cînd, o fată.
Vremuri fericite, cînd poezia nu însemna încă mesaje însemnate, importante, grave. Sau nu însemna neapărat asta – să nu uităm că Topîrceanu a fost contemporanul lui Arghezi și Blaga – dar putea să însemne și altceva. Ușurință, facilitate, joacă, umor.
De catrenul asta am dat pe site-ul Cercul Poeților Dispăruți, și mi-a căzut rău. ”Un salcîm privi spre munte / mîndru ca o flamură, / solzii frunzelor mărunte / i-au zburlit o ramură.” Cîte nu mai știam de el! Și să fi dispărut?!
Conu Paleologu zice undeva că faptul că astăzi nu se mai citește Anatole France spune multe despre epoca noastră, nu despre France. Așa și cu Topîrceanu. Vorbitorul care se miră că a ajuns în casa lui o fată (musafir nepoftit alături de șoarecul și păianjenii), dragostea care apare în așa fel că ești uimit tu însuți că te-a căutat – toate acestea nu pot fi uitate decît dacă chiar vrem să credem că dragostea e mereu tăierea venelor lîngă un lac cu lună.
Könnyed szerelem
George Topîrceanu
Négysorosok
– Részlet –
Vendégek időznek nálam,
Bár én egyiket se hívtam,
Egy egerem, két pókom van,
S egyszercsak egy lány is itt van.
Boldog idők, amikor a vers még nem jelentős üzenetet, súlyos mondanivalót jelentett. Vagy nem feltétlenül jelentette ezt – ne feledjük, Topîrceanu Arghezi és Blaga kortársa – jelenthetett mást is. Könnyedséget, felületességet, játékosságot, humort.
Ezt a négysorost az Eltűnt Költők Körében találtam, és ez rosszul esett. Valamikor rengeteg verset tudtam Topîrceanutól. Erre meg eltűnt?!
Alexandru Paleologu mondja valahol, hogy az, hogy manapság nem olvasunk Anatole France-t, az rólunk mond valamit, nem az íróról. Ez a helyzet Topîrceanuval is. A beszélő, aki meglepődik, hogy a házában egy lány bukkant fel (az egér és a pókok mellett), a szerelem, mely úgy jelenik meg, hogy te magad is meglepődsz azon, hogy megkeresett – mindezt csak akkor feledhetjük el, ha azt képzeljük, a szerelem mindig azt jelenti, hogy egy holdas tóparton felvágjuk az ereinket.
