Vot de încredere pentru Nicolae Văcăroiu și echipa lui

17 noiembrie 1992. Bruxelles. Prin parafarea Acordului european de asociere între CEE şi România, aceasta din urmă este a patra ţară din Europa de Est, după Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, care obţine statutul de asociat la CEE. Chiar dacă Acordul îi asigură avantaje politice şi economice, în principiu egale cu ale celorlalţi asociaţi, totuşi României i se repartizează cote mai mici de export pentru produsele agricole decât ţărilor Trilateralei.

19 noiembrie 1992. Camerele reunite ale Parlamentului dau votul de încredere noului Guvern. Cu 260 voturi pentru şi 203 împotrivă, Nicolae Văcăroiu este acreditat prim-ministru, calitate pe care, aşa cum declară, vrea să şi-o păstreze 4 ani, împreună cu miniştrii săi. Membrii PUNR nu s-au hotărât de la început asupra a ceea ce au de făcut. Iniţial şi-au exprimat rezerve faţă de programul lui Nicolae Văcăroiu şi faţă de echipa sa, pentru ca, după ce s-au comunicat rezultatele votării, să se ridice în picioare şi să aplaude.

Opinii ale oamenilor politici după votarea Guvernului Văcăroiu:

Petre Roman: „Domnul Văcăroiu nu doreşte sincer reforma. A declarat aproape explicit că ne vom întoarce la sistemul de control de dinainte de 1989“. „Personalităţile guvernamentale care doresc reforma – Florin Georgescu, Mişu Negriţoiu – vor fi cenzurate. Extremiştii sunt liderii de opinie ai FDSN.“

Stelian Tănase: „Guvernul acesta este rezultatul eşuării tratativelor între partidele politice privind încheierea unui pact politic şi social, care ar fi dus la stabilizarea vieţii politice şi, în consecinţă, a societăţii româneşti. Atunci când se punea această problemă, FDSN a forţat votul, aliniindu-se cu PSM şi PRM, pentru a obţine preşedinţia ambelor Camere. Acum a procedat în acelaşi fel pentru a impune Guvernul.“

Dinu Patriciu: „După părerea mea acest Guvern nu este capabil să continue reforma. De altfel ceea ce înseamnă reformă pentru domnul Văcăroiu pentru noi este contrareformă. Eu cred că rezultatul acestei guvernări, care nu îşi propune decât gestionarea crizei, se va vedea în foarte scurtă vreme – accentuarea blocajului financiar, creşterea inflaţiei şi scăparea de sub control a întregii economii“. „Guvernul Văcăroiu nu este o echipă, ci o curea de transmisie.“

Gheorghe Funar: „Din păcate, a fost aprobată această schiţă de program de guvernare“. „România are un guvern prezidenţial.”

Cornel Brahaş: „Grupul nostru parlamentar a votat pentru noul guvern“ „(…) investitura a intervenit şi ca urmare a promi­siunii Guvernului că va ţine cont de propunerile noastre şi ale Convenţiei Democrate.“

Horia Rusu: „Domnul Văcăroiu vrea să fie transparent. Prin dânsul eu văd Cotroceniul.“

20 noiembrie 1992. Nicolae Văcăroiu îl însoţeşte pe Ion Iliescu la festivitatea de inaugurare, în incinta Casei Presei Libere, a Bursei Române de Mărfuri. Premierul mărturisește că a amânat depunerea jurământului de către membrii executivului pentru a putea participa la deschiderea „templului economiei de piaţă”.

Ion Iliescu: „Vom tăia o panglică simbolică, dar tăietura se va vedea.“ „Bursa este una dintre instituţiile vitale economiei de piaţă. Este primul pas, prima apariţie, prima instituţie. Sper să se afirme cu succes.“

– Palatul Cotroceni. Orele 17,30. În faţa preşedintelui Ion Iliescu, membrii Guvernului depun jurământul (unii dintre ei rostesc şi formula finală conţinută de textul jurământului: „Aşa să ne ajute Dumnezeu“). Moment solemn şi festiv cu discursuri, felicitări şi cupe de şampanie. Sunt prezenţi şi membrii echipei Stolojan, dar lipseşte Theodor Stolojan care a plecat în SUA, încă de la 18 noiembrie, unde urmează să-şi ia în primire postul de la Banca Mondială. Unii oameni politici vor considera un afront graba cu care Stolojan a părăsit ţara, încă înainte de a preda ştafeta noului premier.

– Nicu Ceauşescu, condamnat în cele din urmă la 5 ani închisoare pentru port ilegal de armă şi încălcarea regimului armelor şi muniţiilor, este pus în libertate condiţionată, de către Judecătoria sectorului 5 al Capitalei.

23 noiembrie 1992. În Senat şi în Camera Deputaţilor se mai constituie şi comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie `89.

24 noiembrie 1992. Radu Theodoru, unul dintre membrii fondatori ai PRM şi vicepreşedinte organizatoric, îşi face cunoscut divorţul de acest partid căruia îi deplânge evoluţia într-o direcţie nedorită. Iar pe şeful partidului îl acuză de despotism, aroganţă, conformism asociat cu teribilism pamfletar, cult al personalităţii.

(sursa foto: dubluimpact.ro)