Trei trandafiri și toți trei…

19 – 22 iunie 1992. Republica Moldova. Continuă conflictele armate între forţele nistrene şi moldoveni, cu intervenţia tancurilor Armatei a 14-a. Consiliul Militar al Armatei a 14-a adresează preşedintelui şi Parlamentului Republicii Moldova o Declaraţie în care conducerea Moldovei este învinuită de agresiune armată împotriva militarilor şi familiilor lor. Se cere ultimativ încetarea ofensivei, în caz contrar cei agresaţi rezervându-şi dreptul de a recurge la arme. În mesajul de răspuns Mircea Snegur infirmă existenţa unor agresiuni din partea moldovenilor. Intervenţia Armatei a 14-a într-un conflict intern poate fi calificată drept un început de război între Rusia şi Moldova – consideră preşedintele Moldovei. Mircea Snegur şi Alexandru Moşanu, preşedintele Parlamentului moldovean, dau o declaraţie în care se pronunţă împotriva dezbaterii situaţiei din regiunea nistreană în Guvernul Federaţiei Ruse, aceasta având semnificaţia unui amestec grosolan în treburile interne ale Moldovei. Preşedintele Boris Elţîn îl avertizează pe Mircea Snegur că nu poate rămâne indiferent o dată ce războiul se desfăşoară la frontierele Rusiei (Rusia nu are încă frontiere cu Republica Moldova). Se intensifică acţiunile armate din Transnistria. Situaţia devine critică mai ales la Tighina unde cad victime din rândul populaţiei civile. La Chişinău are loc întâlnirea consultativă a miniştrilor adjuncţi de Externe ai Moldovei, Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei.

22 iunie 1992. Apare primul număr al cotidianului Evenimentul zilei. Cunoscutul publicist şi scriitor Ion Cristoiu, directorul publicaţiei, va reuşi să facă, în scurt timp, din acest ziar vedeta presei româneşti, menţinând-o pe un stabil loc întâi în topul preferinţelor cititorilor. Editorialul lui Ion Cristoiu va deveni un punct de reper pentru toţi cei care urmăresc viaţa politică din România. Pe prima pagină a acestui prim număr din Evenimentul zilei Ion Iliescu se bucură de un tratament privilegiat. Într-o fotografie mare, ce domină pagina, preşedintele ţării apare într-o postură mai puţin obişnuită, de fiinţă surprinsă într-un moment de extaz mistic. Fotografia este însoţită de un titlu explicativ, „Domnul Ion Iliescu se pune bine cu Dumnezeu“ şi de un subtitlu Sub preşedinţia unui ateu România şi-a canonizat duminică sfinţii„. În editorialul cu titlul Şturlubaticul de la Cluj, Ion Cristoiu se ocupă de Gheorghe Funar. În legătură cu acest subiect, supratitlul paginii avertizează: Clujul stă pe un butoi cu pulbere. Spre un nou Târgu Mureş?.

23 iunie 1992. SUA cer lui Boris Elţîn să retragă forţele armate ale Rusiei din Republica Moldova.

24 iunie 1992. Parlamentul Moldovei adoptă o hotărâre privind unele căi de soluţionare a conflictului armat din Transnistria. Se reafirmă dorinţa Parlamentului de încetare a focului şi de rezolvare pe cale paşnică a conflictelor, iar în acest scop sunt invitaţi deputaţi ai poporului din zona nistreană la şedinţele Parlamentului Moldovei. Raioanele din stânga Nistrului şi oraşul Bender sunt declarate zonă ocupată de unităţi militare sau paramilitare aflate sub jurisdicţia Rusiei. De asemenea se formează o comisie de stat cu participarea experţilor militari străini, pentru cercetarea crimelor săvârşite de Armata a 14-a.

25 iunie 1992. Istanbul. Reuniune la nivel înalt a celor 4 care caută soluţii pentru reglementarea situaţiei din Transnistria. Mircea Snegur este de acord ca Parlamentul Moldovei să acorde puteri administrative sporite Transnistriei, iar ceilalţi trei – Boris Elţîn, Ion Iliescu şi Leonid Kravciuc consideră şi ei că Moldova trebuie să revizuiască statutul Transnistriei. Elţîn şi Snegur doresc să se garanteze menţinerea acordului de încetare a focului. Pentru o evaluare obiectivă a situaţiei din zona de conflict, urmează să sosească observatori ONU.

27 iunie 1992. CDR şi-a desemnat candidatul unic la preşedinţia României. (Cu câteva zile în urmă – 24 iunie – preşedinţii partidelor şi formaţiunilor membre ale CDR au semnat protocolul de organizare a Convenţiei, protocolul de desemnare a candidatului unic la preşedinţia ţării şi declaraţia angajament prin care membrii coaliţiei se angajează să sprijine candidatul unic la preşedinţie al CDR.) După 11 ore de examinare a celor 5 candidaţi – Emil Constantinescu, Nicolae Manolescu, Ion Raţiu, Sergiu Cunescu, Nicu Stăncescu – fiecare prezentându-se separat în faţa celor 67 de electori – şi după 4 tururi de scrutin, Emil Constantinescu a fost declarat candidatul unic la preşedinţia României din partea CDR. Examinatorii au declarat că s-a dorit şi s-a realizat o maximă exigenţă pentru desemnarea învingătorului care, ca unic candidat al CDR la preşedinţia ţării, trebuia să reprezinte rezultatul concludent al unei competiţii de valori. Corneliu Coposu consideră că toţi cei 5 candidaţi aveau structura morală şi prestigiul necesar pentru a onora cea mai înaltă magistratură a ţării. Probabil că şi ceilalţi 4 candidaţi împărtăşeau părerea lui Corneliu Coposu.

27 – 28 iunie 1992. La Sala Polivalentă au loc lucrările Conferinţei Naţionale a FDSN. În mesajul transmis Conferinţei, Ion Iliescu îşi exprimă speranţa că FDSN va găsi resurse să se afirme rapid „ca o formaţiune politică matură şi respectabilă“. Gândurile bune ale preşedintelui ţării vor fi răsplătite regeşte. Toţi participanţii la Conferinţă (1200 delegaţi din ţară plus invitaţii), în picioare, au aclamat propunerea făcută pe un ton solemn de Vasile Văcaru: FDSN va susţine candidatura la preşedinţia ţării a lui Ion Iliescu. Alesul FDSN nu va întârzia cu răspunsul: „Este formaţiunea de care sunt cel mai mult legat şi propunerea lor mă onorează“. Conferinţa a supus atenţiei şi votului Statutul partidului şi Platforma-Program. FDSN se autodefineşte, în această împrejurare, ca „un mare partid naţional, social-demo­crat, dar şi un partid popular care să merite încrederea poporului“. La 28 iunie Consiliul Naţional (351 membri) a ales Biroul Executiv Central format din: preşedinte – Oliviu Gherman, secretar executiv – Vasile Văcaru, vicepreşedinţi: Ion Solcanu (departamentul poli­tic), Alexandru Lăpuşanu (departamentul organizatoric), Gheorghe Vâlceanu (departamentul economic), Dan Mircea Popescu (departamentul social), Florica Dumitrescu (departamentul imagine), Elena Preda (departamentul femei-tine­ret); secretari: Ion Zară, Ovidiu Muşetescu, Constantin Ivanovici, Octav Cozmâncă, Gheorghe Angelescu, Gheorghe Popescu, Mircea Tuţea şi alţi 19 membri. Conferinţa Naţională a mai ales sigla partidului – un buchet de trandafiri (spre a se diferenţia de FSN-Roman care a rămas cu un singur trandafir), având la bază o eşarfă pe care sunt înscrise iniţialele PDSR. Hora Unirii a devenit imnul partidului.

Imagine de pe 123flori.ro