Domnița Ștefănescu 
27 – 29 mai 1995. Budapesta. La sesiunea Adunării parlamentare a NATO în raportul susţinut de Karsten Voigt, preşedintele AAN, şi de Tamas Wachsber, vicepreşedintele Comisiei de apărare a Parlamentului ungar, apare ideea aderării la NATO, în două etape. Într-o primă etapă, între 1996 şi 1999 ar urma să adere Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia şi Slovenia. Delegaţia română prezentă la Budapesta (este pentru prima oară când o asemenea reuniune se desfăşoară în afara perimetrului NATO) a reacţionat (Ion Raţiu şi Petre Roman), declarând că România nu este de acord ca în Europa să apară noi linii de demarcaţie între ţări. Dacă la reuniunile internaţionale la cele mai înalte nivele numeroşi oameni politici români pledează cu convingere pentru integrarea României în structurile europene şi euroatlantice, în ţară se mai aud şi alte opinii. Cu prilejul unei vizite la Huşi şi Bârlad, premierul Nicolae Văcăroiu face următoarea precizare: „Toată lumea doreşte integrarea europeană, neştiind ce costuri implică această integrare“.
29 mai 1995. Confederaţiile sindicale Cartel „Alfa“, BNS, CNSLR- „Frăţia“ au constituit Comitetul Interconfederal Naţional care va coordona acţiunile revendicative programate pentru luna iunie. Noul organism are în vedere chiar cererea de demitere a Guvernului Văcăroiu şi de înlocuire a acestuia cu un guvern care să scoată ţara din criză şi să găsească soluţii pentru problema sindicatelor.
30 mai 1995. În cursul întâlnirii dintre Ion Iliescu şi reprezentanţii CNSLR – „Frăţia”, preşedintele acceptă să ajusteze prevederile ordonanţei nr. 1/1995 care i-a nemulţumit în cel mai înalt grad pe sindicalişti, printr-o hotărâre care să permită creşterea salariilor cu maximum 10% în 1995.
31 mai 1995. Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa, de pe lângă CE, a cerut, printr-o rezoluţie, Guvernului României să alinieze legislaţia privitoare la administraţia locală din România la standardele europene. Această iniţiativă a fost luată în urma analizei unui „Raport privitor la situaţia democraţiei în România“ în care era prezentată problema celor 133 de primari şi 98 de consilieri demişi de Guvern.
1 – 2 iunie 1995. Preşedinţia şi Guvernul României îşi exprimă dezacordul faţă de iniţiativa participanţilor la Congresul al IV-lea al UDMR de a adopta o declaraţie prin care se cere Congresului SUA să facă presiuni asupra României, condiţionând acordarea clauzei de acceptarea programului UDMR.
– Markó Béla, preşedintele UDMR, este îngrijorat de reacţiile de dezaprobare pe care le-a iscat Congresul al IV-lea al UDMR şi pe care le consideră exagerate, menite să incite la ură etnică, mai ales că instituţiile reprezentative ale democraţiei româneşti – preşedinţia, Guvernul, Parlamentul – n-au luat atitudine şi faţă de reacţiile antimaghiare exacerbate de Congres.
– Un grup de şase parlamentari demisionează din PNLCD. (Sabin Ivan, Dumitru Călueanu, Adrian Popescu Necşeşti, Maria Matilda Ţeţu – senatori; Teodor Vintilescu, Horia Pascu – deputaţi). Demisionarii îi reproşează multe lui Niculae Cerveni, preşedintele PNLCD, în special opoziţia acestuia faţă de unificarea cu PNL. În afară de Horia Pascu ceilalţi demisionaţi se vor înscrie în PNL.
– Strasbourg. La Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale ale Europei, organism al CE, ţiganii din România şi din alte ţări atacă violent Guvernul României pentru decizia privind folosirea termenului de ţigan în documentele oficiale. În consecinţă forumul european adoptă o recomandare în care avizează favorabil folosirea denumirii de rromi pentru această etnie nemulţumită. Cel de al doilea r apare pentru a nu se produce o confuzie cu alte denumiri de popoare, de exemplu cu românii.
3 iunie 1995. La şedinţa Comitetului Naţional al PAC sunt prezentate noul regulament de funcţionare a organizaţiilor regionale şi proiectul de strategie politică. Cu această ocazie se lansează propunerea ca Nicolae Manolescu, liderul PAC, să fie candidatul partidului la preşedinţia României. Nicolae Manolescu declară că încă n-a decis dacă va intra în cursa pentru Cotroceni şi că oricum se poate renunţa la candidatura sa ca la orice produs de lux.
5 iunie 1995. Dan Hamilton, consilierul politic al secretarului de stat adjunct al SUA, declară la Bucureşti că „toate statele est-europene pornesc pe picior de egalitate în cursa pentru integrare în NATO“ şi că SUA intenţionează să joace un rol de observator activ în negocierile dintre România şi Ungaria, vizând definitivarea Tratatului politic de bază.
6 iunie 1995. Parlamentarii PD, PL’93, PSDR, PAC şi UDMR au prezentat în Camera Deputaţilor o moţiune simplă prin care se cere Guvernului finalizarea în cel mai scurt timp a tratatelor bilaterale cu statele vecine şi, mai ales, cu cele care ne-ar putea deveni parteneri în organismele europene şi euroatlantice. În moţiune se mai insistă şi pentru ca preşedinţia şi Guvernul să elaboreze urgent strategia naţională de integrare a României în UE, astfel încât până la sfârșitul lunii iunie România să poată depune cererea de aderare la UE.
