Reacție bolșevică la vizita regelui

21 aprilie 1992. Hans Dietrich Genscher, vicecancelar şi ministru de Externe al Germaniei, aflat într-o scurtă vizită – Blitz besuch, o numește presa – la Bucureşti, semnează alături de Adrian Năstase, ministrul român de Externe, Tratatul germano-român privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în Europa. Oaspetele se întâlneşte cu Ion Iliescu, Theodor Stolojan, cu perso­nalităţi politice şi culturale şi membri ai comunităţii germane.

22 aprilie 1992. Reprezentanții comisiei parlamentare de anchetă – Ilie Gâtlan, Doru Ioan Tărăcilă, Mihai Matetovici – a unor fapte de corupţie săvârşite în intervalul ianuarie 1990 – decembrie 1991 prezintă în Senat un Raport privind deficienţele constatate în legătură cu utilizarea fondurilor bugetare de către Ministerul Culturii, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Învățământului şi Științei. Raportul nu este supus analizei senatorilor.

23 aprilie 1992. Theodor Stolojan prezintă în faţa Parlamentului raportul executivului: Starea tranziţiei – după 6 luni de guvernare. Printre afirmaţiile care reţin atenţia: alegerile trebuie să aibă loc până la sfârşitul lui iunie, anul în curs, iar în primele luni ale anului următor trebuie să apară semnele stopării declinului eco­nomic.

25 aprilie 1992. Suceava. Sâmbăta Paştelui. Regele Mihai, însoţit de membrii Casei Regale, îşi începe vizita în România. Primul popas este Putna unde ia parte la slujba de Înviere.

26 aprilie 1992. Regele este primit în triumf de locuitorii Capitalei, care se regăsesc din nou în stradă, în număr impresionant. Este întâmpinat cu pâine şi sare şi cu ouă roşii. Pe traseul dintre Aeroport şi biserica Sf. Gheorghe, Mercedesul cu stema regală înaintează cu greu, din cauza mulţimii dornice să-l revadă, după decenii de interdicţie, pe cel care a fost rege al României. Se strigă: Regele Mihai, Trăiască regele!, se cântă Christos a înviat!. Automobilul cu familia regală trece pe sub Arcul de Triumf, ceea ce îi va emoţiona pe unii şi îi va face să se înece de furie pe alţii. La reşedinţa de la hotelul Continental regele se întâlneşte cu oamenii politici din opoziţie, cu oameni de cultură şi ţine un scurt discurs, din balconul hotelului Continental, mulţimilor nesfârşite care l-au urmărit cu emoţie. Practic tot centrul Bucureştiului, în acel moment, primise până la refuz populaţia care, de bună voie, în ziua de Paşte, ieşise în stradă să-şi primească oaspetele regal. Oamenii politici de formaţiune comunistă aveau motive să privească iritaţi episodul vizitei re­gale. Românii ştiau bine cum îşi asigurau conducătorii comunişti masele care să le aplaude discursurile la adunările populare: prin convocare silită şi prin forţe de ordine care să le dirijeze fiecare pas, fiecare gest, fiecare cuvânt. Acum, un număr impresionant de cetăţeni ai Capitalei şi chiar unii sosiţi din alte localităţi aleseseră în deplină libertate să iasă în stradă în ziua de Paşte, pentru a ovaţiona un personaj marcant şi tragic al istoriei ţării. Un asemenea eveniment nu putea trece neobservat şi fără urmări.

27 aprilie 1992. În unele publicaţii apar intervenţii vibrând de indignare împotriva vizitei regelui care conţin acuzaţii şi insulte colorate la adresa oaspeţilor, dar şi a celor care i-au întâmpinat cu atâta căldură. Se dă din nou cuvântul cetăţenilor nemulţumiţi. Unii cer demisia lui Radu Coşarcă, angajat al TVR, pentru că şi-a permis să prezinte vizita regală la emisiunea de sinteză politică „7 X 7″. Antimonarhiştii revoltaţi acuză TVR că a acordat prea mult spaţiu pentru prezentarea vizitei. Totul se amplifică până la dimensiunile unui scandal greu de stins.

– Mihai de Hohenzollern şi membrii familiei regale participă la slujba de la Putna. Pe zidul mănăstirii flutură o eşarfă cu culorile drapelului, pe care scrie: Rege-frate-fiu şi tată. România te aşteaptă. Mulţimea care salută prezenţa oaspeţilor regali îşi face auzite lozincile: Nu mai vrem 10 mai, fără regele Mihai!, Iliescu ce mai stai, vine regele Mihai!, Maiestate nu pleca, România-i ţara ta!.

– Belgrad. Serbia şi Muntenegru se unesc şi proclamă apariţia Republicii Federale Iugoslavia, care păstrează drapelul vechii Iugoslavii, mai puţin stema comunistă. Noua republică se consideră moştenitoarea unică a fostei Iugoslavii a cărei dezintegrare a început în iunie 1991, când Croaţia şi Slovenia şi-au proclamat independenţa, şi s-a încheiat în 1992 prin desprinderea Macedoniei şi Bosniei Herţegovina. Apare astfel a patra Iugoslavie după Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor proclamat la 1 decembrie 1918 care la 3 octombrie 1929 devine Regatul Iugoslaviei înlocuit după război cu Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.

28 aprilie 1992. Ca efect al apariţiei unor opinii conform cărora rezultatul recensământului populaţiei şi locuinţelor din 7 ianuarie 1992 a întârziat nepermis de mult, se întruneşte comisia centrală desemnată să coordoneze această acţiune şi, în prezenţa lui Dan Mircea Popescu, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale şi preşedintele comisiei centrale, se analizează raportul privind desfăşurarea recensământului şi rezultatele acestuia. Se hotărăște publicarea unui Comunicat care să conţină rezultatele provizorii ale recensământului (la 7 ianuarie 1992 populaţia României era de 22 749 000 locuitori cu 1 189 000 mai mult decât la 5 ianuarie 1977), urmând ca rezultatele definitive să fie comunicate în 1993. Membrii comisiei centrale apreciază că au lucrat eficient pentru că la doar trei luni şi jumătate de la încheierea operaţiunilor de înregistrare sunt în măsură să comunice rezultatele provizorii, ceea ce ar constitui o performanţă chiar şi pentru ţările cu veche tradiţie şi experienţă în domeniu.

– Curtea Supremă de Justiție (CSJ) pronunţă decizia în recursul declarat de Direcţia Procuraturilor Militare împotriva sentinţei CSJ – Secţia Militară, privind pe Iulian Vlad, şeful fostei Securităţi. Prin schimbarea încadrării juridice din infracţiune de favorizare la genocid în infracţiunea de complicitate la omor deosebit de grav şi complicitate la tentativă de omor deosebit de grav, Iulian Vlad este condamnat la 12 ani închisoare, 6 ani interzicerea unor drepturi şi degradare militară, respectiv la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi.

29 aprilie 1992. Ecourile vizitei regelui Mihai în România ajung şi în unele unităţi agricole şi industriale din judeţul Vaslui, o dată cu prezenţa lui Ion Iliescu pe aceste meleaguri. Preşedintele ţării este în trecere pe la Staţia de cercetări pentru ameliorarea solului Perieni, primăria Bârlad, Asociaţia de creştere a porcilor Roşieşti, Fabrica de mobilă Varotex SA., prefectura Vaslui. Printre altele Ion Iliescu împărtăşeşte celor care îl întâmpină pe traseu opiniile sale în legătură cu regii României şi cu monarhia: „Nu a plecat decât cu zece vagoane din ţară, cu 3 automobile, adică un prăpădit de cetăţean. Să ne amintim cu ce a venit Carol I în România şi cu ce a plecat Carol al II-lea sau cu ce a plecat Mihai I şi acum vor să revină (…) Principiul democraţiei presupune controlul poporului, al cetăţenilor asupra factorilor de putere. Monarhia în esenţa sa exprimă un principiu exact contrariu, este o instituţie scoasă de sub controlul popular”.

Imagini de pe mediafax.ro