Domnița Ștefănescu
27 mai 1993. Camera Deputaților (în hol). Deputatul FSN, Aristide Dragomir, şi Corneliu Vadim Tudor se înfruntă bărbăteşte, mai întâi verbal, apoi fizic. (În ziarul Adevărul va apărea şi o schiţă cu locul exact al conflictului din holul Camerei Deputaţilor.) Sar în ajutorul senatorului PRM gărzile sale de corp. Aristide Dragomir este dus la punctul sanitar al Camerei, plin de sânge, dar Corneliu Vadim Tudor este cel care obţine certificat medical şi susţine că el a fost cel agresat, împreună cu gărzile de corp. Fiecare dintre părţi susţine că a fost victimă şi că va obţine sancţionarea adversarului. (Aristide Dragomir afirmă că a reacţionat violent când Corneliu Vadim Tudor l-a înjurat de mamă şi că a procedat normal, aşa cum ar face 999 de bărbaţi dintr-o mie.) Mai importante decât incidentul consumat sunt reacţiile care apar imediat. FSN consideră că s-a produs o infracţiune de ultraj şi instigare la violenţă din partea lui Corneliu Vadim Tudor. Grupul parlamentar FDSN din Senat îl acuză pe Aristide Dragomir că a săvârşit un act huliganic şi cere ridicarea imunităţii parlamentare pentru acesta, ca şi pentru Petre Roman şi Traian Băsescu. Biroul de presă al SRI îl declară agresor pe Aristide Dragomir şi susţine că nici gărzile, nici Corneliu Vadim Tudor nu l-au rănit la cap pe acesta, ci s-a rănit singur, lovindu-se cap în cap cu un body-guard. Gărzile lui Corneliu Vadim Tudor – explică SRI – sunt formate din luptători ai Brigăzii Antiteroriste SRI care, în condiţiile prevăzute de lege şi la cererea PRM, îl protejează pe liderul acestui partid, aşa cum protejează şi alte personalităţi ale vieţii politice.
– Birourile Permanente ale Camerelor Parlamentului aprobă proiectul de hotărâre privind înfiinţarea comisiei parlamentare de anchetă a cazurilor de corupţie, formată din 13 membri şi având scopul de a ancheta în primul rând declaraţiile generalului Gheorghe Florică, dar şi alte cazuri. Comisia are obligaţia de a alcătui un raport cu soluţii de rezolvare, cu identificarea cauzelor şi determinarea anvergurii fenomenului.
28 – 29 mai 1993. Constanţa. Au loc lucrările Convenţiei Naţionale Extraordinare a FSN. Petre Roman prezintă documentul intitulat De la proiectul de idei la acţiunea politică ce reafirmă orientarea social-democrată, modernă, a partidului. Convenţia ratifică protocolul de unificare (31 martie 1993) încheiat între FSN şi Partidul Democrat, iar participanţii votează pentru ca partidul lor să se numească în viitor Partidul Democrat (FSN). Convenţia adoptă şi o declaraţie politică în care se exprimă încrederea că viitorul va da posibilitatea acestui partid ca prin revenirea la guvernare să demonstreze viabilitatea programului său de reformă economică. Se aduc în discuţie şi cazurile, tot mai numeroase, ale unor membri FSN cu funcţii administrative asupra cărora se fac presiuni din partea FDSN pentru a trece la partidul de guvernământ, iar cei care refuză sunt supuşi persecuţiilor. Petre Roman anunţă asistenţa că Guvernul cere ridicarea imunităţii sale parlamentare ca să răspundă pentru nişte afirmaţii care i se atribuie şi anume că Guvernul Văcăroiu este alcătuit din comunişti şi fascişti. Ex-premierul consideră că aceasta este încă o tentativă de a-i intimida pe cei care cutează să-şi exprime liber opiniile şi dă asigurări că afirmaţiile care i se pun în seamă nu sunt exacte, el declarând în străinătate că Guvernul este susţinut de partide de sorginte comunistă (PSM) şi fascistă (PRM).
– Guvernul a cerut Camerei Deputaţilor să pună în discuţie afirmaţiile lui Petre Roman – „Guvernul e format din comunişti şi fascişti“ – la care se adaugă şi cea despre nerespectarea embargoului asupra Iugoslaviei de către România. Subiectul, delicat, pune în poziţie ofensivă cele două tabere, mai ales când se propune sancţionarea lui Petre Roman conform Constituţiei, iar PRM cere arestarea liderului FSN.
31 mai 1993. În Parlament se discută cu încordare despre episodul Corneliu Vadim Tudor – Aristide Dragomir. Corneliu Vadim Tudor consideră că el e victima (recunoaşte totuşi că verbal a întrecut măsura, dar şi adversarul său l-a jignit spunându-i „un păduche ca tine ar trebui strivit“) şi toţi aliaţii lui îşi însuşesc acest punct de vedere, apărându-l pe senatorul agresat care strigă în gura mare (şi în România Mare) că se aplică în ce-l priveşte acelaşi gen de mistificare ca în cazul Mihăilă Cofariu. Dincolo de stabilirea vinovăţiei, în acest caz, parlamentarii cred că un alt aspect e mult mai important. Ion Aurel Stoica PD(FSN) întreabă de ce doar Corneliu Vadim Tudor beneficiază de protecţia gărzilor SRI şi de ce acestea au pătruns în Parlament. Opoziţia susţine deci că senatorul PRM a fost agresorul, dar un agresor apărat ilegal de angajaţii SRI. Adrian Năstase şi Oliviu Gherman declară că, deşi n-au asistat la incident şi nu se pot pronunţa în cunoştinţă de cauză, condamnă în principiu orice act de violenţă în incinta Parlamentului şi vor lua toate măsurile pentru a se stabili corect vinovăţiile.
Şi Confederaţia Sindicală „Frăţia” protestează, prin Miron Mitrea, împotriva incidentului: „Nu putem admite ca prestigiul instituţiei parlamentare să fie ştirbit de către demnitari fără demnitate“. În numele demnităţii parlamentare (şi sindicale) se cere ridicarea imunităţii parlamentare lui Corneliu Vadim Tudor.
– Ca urmare a discuţiilor din Parlament, în legătură cu Corneliu Vadim Tudor şi cu gărzile SRI care-l apără chiar în incinta acestui for, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor rămâne, până noaptea târziu, în şedinţă cu liderii grupurilor parlamentare. Reprezentanţii Opoziţiei fac câteva propuneri: să se elaboreze o declaraţie comună a tuturor forţelor democratice în care să se ia atitudine faţă de forţele extremiste; în comisiile de disciplină ale Camerelor să se analizeze conduita unor parlamentari turbulenţi care au subminat prestigiul Parlamentului ca instituţie; Serviciul de Pază şi Protecţie (SPP) să fie pus sub control parlamentar sau ministerial; SRI să fie controlat de Parlament; interdicţia generală, fără excepţii nici pentru parlamentari, de a se pătrunde înarmat în incinta Parlamentului; gărzile de corp să nu aibă acces în incinta Parlamentului. Dintre aceste propuneri numai ultimele două au fost acceptate.
