Domnița Ștefănescu 
26 iulie – 5 august 1993. Începe vizita oficială a lui Ion Iliescu în patru ţări latino-americane – Argentina, Uruguay, Chile şi Columbia. Programul vizitei include întâlniri la nivel înalt şi semnarea unor acorduri de cooperare.
– Continuă seria conferinţelor de presă consacrate afacerii Petromin-Forum Maritime. Traian Băsescu susţine că ministrul transporturilor, Paul Teodoru, este implicat în perfectarea acestei afaceri.
– Apare în viaţa politică românească Alianţa Social-Democrată. Protocolul de constituire este semnat de mai multe partide politice neparlamentare – Partidul Social Democrat Tradiţional, Partidul Social Democrat Independent, Partidul Social Democrat ,,Constantin Titel Petrescu“, Partidul Noua Democraţie, Partidul Republican-Creştin, Partidul Laburist Român, Partidul Unităţii Social-Democrate.
27 iulie 1993. Guvernul analizează recomandările comisiei parlamentare de anchetă a situaţiei flotei maritime şi ale comisiei de specialişti instituite prin dispoziţia primului-ministru. Concluzia este că flota trebuie readusă în administrarea Societăţii Petromin, societate pentru care trebuie să se găsească soluţii de redresare economică şi financiară, în primul rând printr-o gestionare modernă şi eficientă. Unele clauze ale contractului se cer renegociate pentru realizarea unor condiţii asiguratorii suplimentare. Se mai propune încheierea unui contract de management pe termen limitat cu Forum Maritime care ar fi acceptat această propunere.
– Reprezentanta Băncii Mondiale (BM), Arntraud Hartmann, cere statului român să îndeplinească anumite obligaţii care ar asigura organismele financiare internaţionale că economia României se redresează: regim valutar liberalizat, control al inflaţiei, balanţa de plăţi echilibrată, dobânzi real-pozitive. „Nu vom injecta capital într-un mediu economic instabil, atins de o înaltă rată a inflaţiei“, este concluzia reprezentantei Băncii Mondiale. Ca şi FMI, BM îşi amână tranşele de împrumut pentru redresarea economiei româneşti. Mugur Isărescu , președintele BNR, consideră tratativele cu organismele financiare internaţionale „un semieşec sau un semiprogres“ şi pare hotărât să ia măsurile necesare, împreună cu Guvernul, pentru a face posibilă finalizarea negocierilor.
28 iulie 1993. Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor, condusă de Petre Roman, nu este de acord cu punctul de vedere al MI, conform căruia demilitarizarea structurilor acestui minister nu este oportună într-un moment de criză. Din această perspectivă comisia analizează proiectul de Lege a organizării şi funcţionării Poliţiei române. (Demilitarizarea MI este una dintre condiţiile pe care România trebuia să le îndeplinească pentru a fi admisă în Consiliul Europei.)
29 iulie 1993. Minerii din Valea Jiului anunţă că încep grevele pentru că în urma negocierilor dintre Miron Cozma şi Guvern nu s-a soluţionat problema salarizării. Guvernul consideră că salariile cerute de mineri depăşesc cu mult posibilităţile financiare ale Regiei Autonome a Huilei (Petroşani), adică ale bugetului, pentru că acest sector este subvenţionat de la bugetul statului.
– Stelios Katounis, partenerul de afaceri al Societăţii Petromin, declară că nu intenţionează să renunţe la cota de participare de 51% din capitalul social al Petromin, iar dacă deţine majoritatea acţiunilor contractul de management este inutil.
2 august 1993. Minerii din Valea Jiului declanşează greva generală, deja anunţată. Dumitru Popescu, ministrul Industriilor, îl invită la Bucureşti, pentru negocieri, pe Benone Costinaş, directorul Regiei Autonome a Huilei din Petroşani. Acesta nu onorează invitaţia, fie pentru că nu are acordul minerilor, fie pentru că se solidarizează din proprie iniţiativă cu ei. Miron Cozma susţine în continuare că Nicolae Văcăroiu trebuie să vină în Valea Jiului, să se aşeze la masa tratativelor cu minerii, la ei acasă, dar acesta refuză să se deplaseze în Valea Jiului, afirmând că nu mai are nimic de discutat în ceea ce priveşte salariile minerilor. În lipsa lui Ion Iliescu din ţară (aflat în vizită în mai multe ţări latino-americane), Miron Cozma apelează la Oliviu Gherman pentru a decide soluţionarea cererilor salariale ale minerilor. Oricum Miron Cozma e hotărât ca, de această dată, să nu se mai deplaseze minerii la Bucureşti, ci să vină Bucureştiul la ei, şi nu oricine, ci primul-ministru, considerat vinovat pentru declanşarea grevei şi pentru instigarea celorlalte categorii profesionale împotriva minerilor. Miron Cozma apelează la toate forţele sindicale pentru a se solidariza cu minerii din Valea Jiului.
3 august 1993. Sindicatul Liber din RTVR cere unor persoane – Paul Everac, Emanuel Valeriu, Rodica Becleanu, Aurelia Tescaru, Cornelius Roşiianu – să părăsească Televiziunea, iar lui Eugen Preda, vicepreşedintele acestei instituţii, să-şi asume prerogativele de preşedinte al RTVR. Încă o problemă ce nu mai suportă amânare ar fi adoptarea în procedură de urgenţă de către Parlament a Legii privind organizarea şi funcţionarea Radioului şi Televiziunii.
– Gheorghe Funar se deplasează în Valea Jiului şi le promite minerilor că va convinge echipa guvernamentală, în frunte cu Nicolae Văcăroiu, să-i viziteze pe mineri. Premierul refuză din nou negocierile cu minerii.
4 august 1993. Rugămintea adresată de Mircea Snegur Parlamentului de la Chişinău n-a fost îndeplinită. A fost respins (4 voturi au lipsit) proiectul de ratificare a Acordului de aderare a Moldovei la CSI. MAE român apreciază că reorientarea spre Moscova a Moldovei se datorează unor dificultăţi economice insurmontabile, ca şi lipsei resurselor financiare. MAE recunoaşte însă că dependenţa economică poate duce şi la dependenţă politică.
6 august 1993. Revine în ţară Ion Iliescu pe care Miron Cozma l-a invitat să medieze între Guvern şi mineri pentru a li se satisface cererile. Preşedintele îi sfătuieşte însă pe mineri să renunţe la grevă, care nu este calea de rezolvare a revendicărilor şi, eventual, să recurgă la greva japoneză, care nu duce la încetarea lucrului şi deci la pagube materiale.
(sursa foto: ziarelive.ro)
