Domnița Ștefănescu 
1 iulie 1995. Consiliul Naţional al PL’93 hotărăşte înfiinţarea unei comisii centrale de coordonare a campaniei pentru alegerile din 1996. Chiar dacă din raportul prezentat de preşedintele executiv al PL’93, Horia Rusu, rezultă că partidul s-a redresat după criza înregistrată în urma retragerii din CDR, neîncrederea în viitorul partidului este starea de spirit dominantă. De exemplu, deputatul Ioan Ghişe nu crede că PL’93 va fi votat, aşa cum se speră, de micii întreprinzători şi tineret, una din cauze fiind şi „radicalismul umoral” cultivat de liderii partidului.
2 iulie 1995. Mircea Ionescu Quintus, preşedintele PNL, declară că unificarea partidului său cu PNLCD nu mai este posibilă. Frâna în calea unificării liberale, în interiorul CDR este – după M. Ionescu Quintus – nu Niculae Cerveni, bine intenţionat faţă de unificare, ci grupul său de vicepreşedinţi care se tem că-şi pierd funcţiile în cazul în care cele două partide liberale fuzionează.
3 iulie 1995. PNŢCD depune la Curtea Constituţională o contestaţie (semnată de 86 de deputaţi ai Opoziţiei) la Legea caselor naţionalizate. (aşa cum a fost, pe scurt, denumită) Semnatarii contestaţiei susţin că legea încalcă dreptul de proprietate, că produce discriminări între proprietari şi chiriaşi, între românii din ţară şi cei din diasporă şi că acordă o falsă protecţie socială chiriaşilor.
– Reacţii faţă de Legea învăţământului. Grupurile parlamentare ale UDMR au solicitat, în scris, lui Ion Iliescu o întrevedere în cursul căreia intenţionează să-i ceară să nu promulge Legea învăţământului care (în interpretarea UDMR) încalcă drepturile minorităţilor naţionale stabilite prin Constituţie. Şi Gheorghe Funar, preşedintele PUNR, se adresează lui Ion Iliescu, printr-o scrisoare deschisă, în care îi cere să nu promulge Legea învăţământului deoarece oferă drepturi prea mari minorităţilor naţionale.
– În cadrul unei conferinţe de presă, Gheorghe Tinca, ministrul Apărării, califică scrisoarea celor 300 de militari publicată în revista România Mare drept un document nedrept, redactat într-un stil jignitor, ofensator la adresa armatei şi a lui Ion Iliescu. Gheorghe Tinca mai afirmă că niciun militar activ nu a semnat această scrisoare.
– Wim Van Velzen, vicepreşedintele Uniunii Europene Creştin Democrate (UECD) face o vizită în România pentru a participa la un seminar pe tema privatizării, organizat de UECD. Cu acest prilej oaspetele declară: „În aşa-numitele ţări criptocomuniste, România, Bulgaria şi Slovacia are lor o frânare a privatizării“. „În 1993 (..) am avut o întâlnire cu preşedintele Iliescu la care ne-a promis că va accelera privatizarea. Constat acum că nu s-a ţinut de cuvânt”. „(…) dacă acest Guvern nu-şi face temele cu seriozitate, mi-e teamă că va mai dura multă vreme până când România va fi admisă în UE. Preşedintele Iliescu reacţionează la aceste afirmaţii prin purtătorul de cuvânt, Traian Chebeleu, care face următoarele precizări: „Afirmaţiile liderului creştin-democrat sunt arogante şi par emise de o persoană ce se închipuie profesor pentru o ţară tratată ca o colonie. Puterea de la Bucureşti suportă tot mai greu suspiciunile în legătură cu opţiunile ei pentru democraţie şi economia de piaţă deoarece a făcut progrese sesizabile în promovarea acestora.
4 iulie 1995. Adrian Năstase face declaraţii şocante. Excedat de pretenţiile partenerilor de coaliţie, PDSR dă, prin Adrian Năstase, o replică dură aliaţilor. PDSR consideră că poate guverna şi singur, iar la nevoie va declanşa alegeri anticipate, dar în niciun caz nu va accepta şantajul aliaţilor, adică pretenţiile exagerate la funcţii, posturi, demnităţi etc. Adrian Năstase socoteşte că PDSR nu mai este interesat de sprijinul partenerilor de coaliţie deoarece legile importante au fost adoptate, iar pentru „legile tehnice” aflate în dezbaterea Parlamentului poate obţine sprijin selectiv. Cât priveşte aspiraţia PUNR la portofoliul Externelor, Adrian Năstase o consideră o simplă glumă: „Există suficiente spaţii de joacă în politica internă. Să nu ne atingem de cea externă”.
– Evaluând rezultatele sesiunii parlamentare recent încheiate, preşedintele CDR, Emil Constantinescu, apreciază că în planul politicii interne coaliţia guvernamentală a blocat, din nou, legi importante ale reformei, iar pe plan extern aceasta a înregistrat eşecuri, cel mai grav fiind nesemnarea Tratatului politic româno-ungar. „Nu cauţionăm la infinit lipsa de rezultate a Guvernului pe plan extern” – a atras atenţia Emil Constantinescu, referindu-se la angajamentul de la Snagov. În aceeaşi ordine de idei Emil Constantinescu solicită, în nume personal, preşedinţiei şi celor doi preşedinţi ai Camerelor Parlamentului să comunice dacă şeful statului este şantajat de C.V. Tudor sau dacă liderul PRM posedă „acte, dosare“ pe baza cărora poate şantaja şi alţi reprezentanţi ai conducerii ţării.
