În decembrie se dau diplome de revoluționari

19 decembrie 1992. Gheorghe Funar cere Guvernului, printr-un comunicat, să nu permită intrarea în ţară, de Crăciun, a familiei regale, conform opțiunii exprimate de regele Mihai, pentru că vizita nu ar fi altceva decât un scenariu menit să-i tulbure pe români şi pe deasupra un scenariu costisitor pentru că se vor risipi „sute de milioane de lei cu măsurile de protecţie şi pază“.

19 – 20 decembrie 1992. Are loc al II-lea Congres al Alianţei Civice, la care se aleg noile structuri de conducere: preşedintele – Gabriel Andreescu; vicepreşedinţi – Petre Mihai Băcanu, Nicolae Prelipceanu, Valerian Stan, Gheorghe Ceauşescu, Laurenţiu Ulici; Comitetul Director format din 27 de membri. Participanţii protestează împotriva arestării la 2-3 iulie ’92 şi a detenţiei prelungite în închisoarea din Tiraspol a patrioţilor moldoveni Ilie Ilaşcu, Alexandru Leşco, Tudor Petrov (Popa), Andrei Ivanţoc şi Petru Godiac. Pentru salvarea vieţii acestora se face apel la Guvernul României şi al Republicii Moldova ca şi la CSCE. Printr-o rezoluţie, votată de plenul Congresului, Comitetul Director este abilitat să facă o nouă încercare de clarificare a relaţiilor cu PAC (care s-a îndepărtat de AC şi care are o poziție diferită de AC în ce privește alegerea preşedintelui CDR) şi de delimitare a identităţilor celor două formaţiuni fără a se atenta la unitatea CDR. Soluţia propusă e schimbarea numelui PAC. Constantin Ticu Dumitrescu are o intervenţie care atrage atenţia. După ce avertizează că ţara este ameninţată de procesul restauraţiei în plină desfăşurare pe toate planurile, trage concluzia că datoria Opoziţiei în această situaţie este să se retragă din Parlament. Convinsă de argumentele vorbitorului, sala a scandat: „Retrăgeţi-vă!“.

21 decembrie 1992. Şedinţă solemnă la Parlament. Se comemorează Revoluţia din decembrie ’89. Oliviu Gherman îi dă cuvântul lui Ion Iliescu pe care îl numeşte „făptuitor de frunte al acestei pietre de hotar“. (Piatra de hotar era Revoluţia.) Ion Iliescu îi îndeamnă pe parlamentari să nu se îndoiască niciodată că în decembrie ’89 a avut loc o revoluţie. În discursul preşedintelui ţării mai este vorba şi despre reconciliere naţională, democraţie, reformă, greşeli deja înfăptuite, nemulţumirea faţă de americani pentru că nu ne-au dat clauza. Au mai luat cuvântul Corneliu Coposu, Petre Roman, Valeriu Tabără şi alţi parlamentari. Trimiterile din unele discursuri au aprins patimile. Deşi solemnă, şedinţa a fost agrementată cu vociferări, huiduieli şi alte ingenioase metode de atenţionare a vorbitorilor incomozi. Cel mai original discurs a aparţinut lui Ion Marcu (FDSN) care, după ce s-a autocaracterizat drept „pumnul muncitoresc“ de care are nevoie chiar şi Parlamentul României, i-a numit „şacali şi hiene“ pe parlamentarii Opoziţiei, a continuat prin a trimite fulgere şi tunete mai ales într-o anumită zonă a spectrului politic şi a încheiat cu un blestem adresat trădătorilor de ţară, mai ales celor care, cu câteva zile în urmă, la comemorările de la Timişoara, au ars exemplare ale revistei România Mare. După ce Oliviu Gherman a declarat şedinţa închisă, unul dintre revoluţionarii lui ’89 prezenţi în sală (la balcon) nu s-a putut abţine să pună o întrebare: „Noi reprezentăm Revoluţia română, d-le preşedinte. Ce caută ăsta aici?“ – adică Ilie Verdeţ. În sală se aplaudă, unii salută intervenţia, alţii vor s-o acopere. Încă de la intrarea în sală, revoluţionarii conduşi de Dumitru Dincă protestaseră împotriva participării la şedinţa solemnă a PSM şi PRM. Până la urmă întreaga energie contestatară a grupului s-a revărsat asupra lui Ilie Verdeţ.

– Asociaţia „21 Decembrie“ comemorează victimele evenimentelor din ziua de 21 decembrie ’89 (şi din noaptea care a urmat). Slujbă religioasă la Cimitirul Eroilor (fără prezenţa oficialităţilor), marş al tăcerii cu traseul Crematoriul Cenuşa-Piaţa Romană-Piaţa Universităţii-Sala Dalles-Piaţa Romană-Piaţa Universităţii. Seara – miting în Piaţa Universităţii. Iau cuvântul reprezentanţi ai Asociaţiei “21 Decembrie” şi invitaţi de la Timişoara. Datorită prezenţei modeste, lumea şi presa se întreabă: “Oare am uitat chiar atât de repede?”. La conferinţa de presă a Asociaţiei „21 Decembrie” se citesc câteva concluzii în legătură cu momentul decembrie ’89, grupate sub titlul „Trei ani de la Revoluţie”: „Profitând de naivitatea adevăraţilor revoluţionari, garnitura a doua a PCR a reuşit să se impună la vârf”. Se mai vorbeşte despre furtul de revoluţie, despre restauraţie, minciună, discreditarea adevăraţilor revoluţionari etc.

– Palatul Cotroceni. Ion Iliescu şi alte oficialităţi – Nicolae Văcăroiu, Oliviu Gherman, Adrian Năstase ş.a. – îi sărbătoresc pe revoluţionarii din decembrie ’89. Se rostesc discursuri solemne, se strâng mâini şi, mai ales, se distribuie numeroase diplome („Erou martir al Revoluţiei din Decembrie ’89” şi „Luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie“) şi medalii („Revoluţia din Decembrie“).

(sursa foto: monitorulexpres.ro)